Vol 2. C A P I T O L U L VIII - Nu vreau să facem asta

4.8K 406 15
                                    

Respirăm sacadat atunci când ne desprindem din sărutare

Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.


Respirăm sacadat atunci când ne desprindem din sărutare. Blaise îmi zâmbește. Îi zâmbesc și eu, fericirea plutind în dormitorul ăsta mic.

― Știi ce am realizat în cele două săptămâni în care nu ai mai fost a mea? îmi șoptește în spațiul îngust dintre fețele noastre.

Neg din cap.

― Am realizat că viața fără tine este mai grea decât m-aș fi așteptat. Că în fiecare dimineață sunt mai lipsit de viață și în fiecare seară sunt mai săturat de ea.

Cuvintele lui mă topesc pe dinăuntru. Aș vrea să pot rosti și eu astfel de vorbe. Aș vrea, dar tot ce pot face este să-i zâmbesc cu multă dragoste pentru că îmi este teamă să nu se rupă magia dacă mă desprind de el pentru a scrie.

― Lidia nu te-ar fi putut înlocui nici pentru o secundă amărâtă, Amanda. Am încercat, fir-ar să fie, chiar am făcut tot posibilul să mi te scot din minte, dar ea s-a încăpățânat să te țină acolo.

Acum privirea lui coboară la buzele mele, iar eu încep să tremur. Fiecare sărut primit de la el este o noutate, o altă senzație diferită și mai puternică de fiecare dată. Niciodată nu știu la ce să mă aștept.

― Dar știi ce? murmură, apropiindu-se tot mai mult de carnea moale a buzelor mele. Mă bucur că nu am uitat nici măcar o clipă sentimentul pe care-l simt lângă tine. Niciodată nu este de ajuns. Vreau tot mai mult...

Acum buzele lui mă ating. De emoție și fericire lacrimile îmi curg șiroaie pe obraji, dar mă las sărutată chiar dacă sărutul nostru a primit gustul sărat al lor.

Mă las condusă de el, căci este o senzație pe care nu o pot descrie nici din mii de cuvinte.

Mă lasă ușor pe spate, coborând deasupra mea odată cu mine, continuând să mă sărute ca și cum viața lui ar depinde de asta. Ca și cum lumea pentru el s-ar sfârși.

Degetele mele îi ating pieptul atât de tare și fin, mângâindu-l, ținându-l lângă mine. Dacă ar pleca m-aș prăbuși într-un infern din care nu aș putea scăpa. Am nevoie de el al dracului de tare.

Mâna lui îmi prinde coapsa și îmi ridică piciorul, obligându-mă să-l sprijin de spatele lui. Acum părțile intime ni se ating, iar eu uit și cum mă cheamă. Uit și să respir atunci când se mișcă ușor de asupra mea, permițându-mi să-i simt linia bărbației excitate. Coboară cu buzele pe gâtul meu, lăsându-mă să-mi dau capul pe spate de plăcere.

― Știu că uneori sunt un idiot prea mare, Amanda... , dar te iubesc...

Șoaptele lui sunt atât de încete încât cred că nu am auzit bine sau că este doar pura mea imaginație.

Îi prind obrajii în palme și-l privesc în ochi, căutând adevărul. Să fiu sigură că am auzit bine. Iubirea declarată se vede în privirea lui foarte gălăgioasă și atât de plăcută. Îl sărut. O fac blând și plină de iubire, fiind singurul răspuns pe care-l pot oferi acum. În momentul ăsta mi-aș da ani din viață pentru a putea să-i spun că iubirea pentru el se află în inima mea, multă și puternică.

Dragoste tăcută 𝐏𝐔𝐁𝐋𝐈𝐂𝐀𝐓Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum