C A P I T O L U L XIII - Începutul furtunii

4.1K 343 8
                                    

           Nu pot să cred ce văd

Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.

           Nu pot să cred ce văd. Nu m-am așteptat la asta nici măcar o secundă, nu mi-a trecut deloc prin gând. Nu mi-a dat de înțeles niciodată că ar avea o altă orientare sexuală, dar ce-i drept, nici nu a vorbit vreodată despre vreun băiat sau o relație trecută. Ea este o fată, sau mai bine spus o femeie, frumoasă și atrăgătoare, dar nu mi-a trecut prin minte faptul că este ciudat că nu are un iubit. Cu frumusețea ei atrage toate privirile, bărbații sunt în limbă după ea.

Pe moment, ne blocăm toate trei, dar apoi bruneta se ridică și își ia tricoul de pe jos, evitând să mă privească. Buclele lungi i se revarsă pe față în timp ce se apleacă.

― Știu că probabil ești șocată, îmi spune Lillien, și aș vrea să-ți spun că nu este așa cum pare, dar chiar așa este. Am vrut să-ți spun, dar nu am găsit nici un moment bun.

Vocea ei este ușor nesigură, dar încearcă să ascundă asta. Închid ușa care a rămas deschisă, și ridic din umeri, încercând să-mi ascund reacția de uimire, deși nu cred că reușesc. Bruneta, care are o față rotundă, niște sâni mari, și un ten alb, își trage tricoul pe ea. Luând în considerare obrajii roșii, este timidă și probabil nu se simte în largul ei, cu mine aici. Îmi scot telefonul și scriu:

,, întorc mai încolo, vă las singure." Și apoi îi dau Lillienei să citească în timp ce bruneta se așează pe pat, cu mâinile în poală.

― Nu este nevoie, îmi spune Lillien, mușcându-și buza de jos. Este camera ta, iar eu trebuia să te anunț. Oh, Amanda, probabil ești șocată! Îmi pare rău că nu am avut curajul să-ți spun...

,, Îmi trece. Mi-ar fi plăcut măcar închizi ușa..." îi scriu zâmbind, să înțeleagă că a fost o glumă.

Nu mă deranjează orientarea ei sexuală, dar mă intrigă. Nu am mai avut nici o prietenă sau un prieten în genul ăsta. Cred că durează puțin până mă voi obișnui cu ideea, dar sunt sigură că o voi face. Aș fi vrut să-mi spună ea despre asta, dar nu o judec că nu a făcut-o. În locul ei, mi-ar fi fost și mie frică să recunosc așa ceva, pur și simplu mi-ar fi fost teamă să nu fiu respinsă. Însă, aceste temeri parcă nu-i stau în caracter Lillienei. Cred că încă nu o cunosc destul de bine.

― Știu, îmi spune așezându-se la rândul ei pe pat. Nu credeam că vii atât de repede, altfel îmi luam măsuri de protecție, glumește la rândul ei.

― Eu mă car, spune brunta. Lillien, ne vedem mai încolo? o întreabă pe iubita ei, în timp ce se ridică în picioare, jenată. Amanda, numele meu este Aria și îmi pare foarte bine să te cunosc. Iartă-ne pentru... hm, priveliștea de care ai avut parte!

Îi strâng mâna pe care a întins-o spre mine și îi zâmbesc că să o fac să se simtă mai bine. Între noi trei este o stânjeneală ciudată, este prima dată când mă simt așa lângă Lillien, dar este de la sine înțeles de ce.

Dragoste tăcută 𝐏𝐔𝐁𝐋𝐈𝐂𝐀𝐓Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum