❗Povestea este publicată la editura Stylished Books❗
Amanda nu vorbește. Când inima i-a fost distrusă și-a pierdut și glasul odată cu bucuria. Și-a păstrat însă inocența. Poartă și o cicatrice care să-i amintească mereu ce a pierdut într-o nenorocit...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Regret imediat că am deschis ușa, însă știu că dacă nu o deschideam, atunci nu ar fi plecat de aici până dimineață, când își revenea din beție.
Blaise mă privește aproape surprins că i-am deschis, însă buzele i se lungesc într-un zâmbet tâmp, iar ochii mă examinează neobosiți.
― Drăguță pijama, zice uitându-se la pantalonii maro plușați și la bluza din același material, cu o față de urs și două urechi mari. Ți se potrivește.
Mi-am luat telefonul cu mine la ușă, special pentru a-i spune să plece, așa că asta și fac.
,, Pleacă, Blaise, pleacă!"
El clipește des ca să citească și își apropie mult fața de telefon, înjurând încet.
― Literele astea se mișcă, Amanda. Plea... Îmi spui să plec, nu-i așa? Nici nu trebuie să citesc că să știu ce vrei. Vezi? Încep să te înțeleg, zice rânjind, făcându-mă să-l privesc încruntată.
,, Lasă-mă în pace! Du-te acasă și culcate.Ești foarte beat."
El dă din mână nonșalant, de parcă nu ar fi mare lucru că abia se ține pe picioare. Încă sunt curioasă de ce se află aici la ora asta, nici măcar nu știu cât este ceasul, dar sunt sigură că este mult prea târziu.
― Sunt beat, asta-i clar. Eu, vreau să vorbesc cu tine, Amanda. Ești singură sau cu idiotul ăla de Alec, ă? Este cu tine, de aia nu mi-ai deschis.
Îmi arunc mâinile în aer, exasperată de presupunerea lui ridicolă. De unde i-a venit ideea asta?
,, De ce te interesează? " îl întreb, vrând să văd adevăratul motiv pentru care întreabă această prostie. Simt că mă enervez, însă vreau să-l chinui puțin, așa cum și el m-a chinuit pe mine în seara asta. De fapt, de când am venit în Portland, chiar din prima zi.
Citind întrebarea, pare că o luptă se dă în el. Deschide de câteva ori gura ca să rostească ceva, însă de fiecare dată o închide la loc. Are buze frumoase, îmi spun, iar apoi îmi dau o palmă mintală. Buzele alea au fost prin locuri scârboase, îmi amintesc, știind că gânduri ca acelea sunt total nepotrivite.
― Ma interesează, blondo, așa pur și simplu. Tu și Alec nu vă potriviți, cred... Adică este un băiat bun, uneori prea bun, dar chiar și așa, nu este pentru tine. Chiar și lângă mine ți-ar sta mai bine.
Bufnesc, și mă strâmb arătându-i ce simt despre părerea lui, iar el se sprijină de tocul ușii, aplecându-se spre mine, mirosul gurii lui, o combinație de alcool și mentă, ajugându-mi până la nări. Inima mi se oprește pe loc, ca mai apoi să înceapă din nou să bată, de două ori mai repede.
Îmi feresc privirea cu motivul de a-i răspunde, însă nu mă pot da în spate, parca am înțepenit în loc.
,, Ne potrivim că nuca-n perete, Blaise. Poate că totuși m-aș potrivi cu Alec mai mult." scriu, deși și mie mi se pare o prostie ce am scris.
