Vol 2. C A P I T O L U L XXVIII - Crăciunul

5K 540 102
                                    

        ― Iertați-mă, aș fi bătut la ușă dacă aș fi știut că este posibil să deranjez

Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.

        ― Iertați-mă, aș fi bătut la ușă dacă aș fi știut că este posibil să deranjez...ceva, vocea plină de ironie a Amandei mă îngrozește și mai mult.

          Las sticla pe jos, lângă pat, și mă ridic în același timp cu Kami, care zâmbește ca proasta. Gelozia Amandei devine dintr-o dată mult prea fondată și prin minte îmi apare batjocoritoare semnele pe care fata astea mi le-a dar, dar eu am fost atât de neinteresat încât nici nu îmi dădusem seama că se dădea la mine.

         O cunosc pe Kami, știu ce fel de femeie este. Vrea să obțină ce își dorește chiar și atunci când trebuie să calce pe inimi și să rănească persoanele din jur. Urăsc să-mi dau seama că de data asta mă voia pe mine. Iar ce se întâmplă acum este o șmecherie ieftină care să o îndepărteze pe Amanda de mine. Să-i distrugă încrederea. Să o facă să-și pună întrebări. Sper doar că este mai deșteptă de atât.

          ― Nu deranjezi nimic, o asigur.

          ― Am zis să îi țin companie lui Blaise, îi explică Kami, dar mi se pare că doar pune paie pe foc. 

          ― Ce cumsecade ești, râde Amanda sec, închizând ușa în urma ei.

          Când își întoarce privirea spre mine nu își poate ascunde gândurile care îi trec prin minte. I se citesc în ochi, este mai mult decât evident. Este dezamăgită.

         ― Ai vrut să îi arăți lui Blaise lenjeria ta intimă? continuă să pară neafectată, dar probabil nu reușește să o păcălească nici pe Kami, apăi pe mine.

          Când o văd pe brunetă fremătând și jubilând de mândrețe, îmi vine să o iau de păr și să o arunc afară. Mă împiedică doar faptul că nu îmi place să lovesc o femeie și că nu vreau să fac o scenă fața de părinți. Sigur Amanda nu ar fi prea fericită.

           ― Nu, sigur că nu. Oricum, Blaise a văzut atâtea lenjerii intime încât nu l-ar afecta prea mult încă o lenjerie, nu? Oh, câte au trecut prin patul lui și probabil câte vor mai trece, chicotește, făcându-mi cu ochiul.

           Amanda pare deodată lipsită de culoare. Își încrucișează brațele la piept și ridică abia vizibil din sprâncene.

          ― Kami, mă enervezi! o avertizez.

          ― O, hai, scumpule! Nici tu nu mai ști de glumă? Înainte țineai la glumă și erai mai amuzant. Mă întreb cine te face să te porți ca un ramolit, se strâmbă.

          ― Bun, vă las singuri, izbucnește blonda, vrând să facă pași spre ușă.

          Din doi pași mari sunt lângă ea și o prind de mijloc, privind-o în ochi. Insist să îmi acorde atenție.

          ― Pe bune? Pui botul la ce spune ea? scutur din cap. Kami, mă întorc spre nemernică, fixând-o cu o privire tăioasă. Pleacă din dormitorul meu! Te porți ca curvă și nu este cazul.

Dragoste tăcută 𝐏𝐔𝐁𝐋𝐈𝐂𝐀𝐓Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum