❗Povestea este publicată la editura Stylished Books❗
Amanda nu vorbește. Când inima i-a fost distrusă și-a pierdut și glasul odată cu bucuria. Și-a păstrat însă inocența. Poartă și o cicatrice care să-i amintească mereu ce a pierdut într-o nenorocit...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
― Blaise! țip, acoperindu-mi părțile intime, dar cred că fără folos.
― Liniștește-te! râde el, iar atunci când mă uit spre el văd că este dezbrăcat până la piele. Simt cum obrajii îmi devin instantaneu ca două cireșe, dar nu reușesc să mă uit în altă parte. Priveliștea este minunată. Trupul lui bronzat, plin de tatuaje negre, complicate, dotarea masculină, rânjetul ăla satisfăcut, toate astea mă fac să fac ochii mari, cât două cepe. Nu este ca și cum nu te-am mai văzut așa, adaugă, venind către mine cu pași lenți.
Respirația îmi devine rapidă, iar ceva în interiorul meu mă face să tremur. Închid ochii, prea copleșită de diferite temeri și senzații.
― Amanda, șoptește, iar șoaptă îi este foarte aproape de mine.
Îmi prinde obrazul în palmă, și-mi las instinctiv capul să se odihnească pe mâna lui.
― Deschide ochii, blondo!
O fac, deși aș prefera să rămân încă ascunsă. Și nu pentru că mi-ar fi teamă de el sau nu mi-aș dori asta, ci pentru că este ceva la care visam în ultimul timp, iar acum îmi este teamă că mă voi trezi și voi constata că totul este doar un vis. Că încă sunt acolo, blocată, trăind încă în trecut, plină de suferință. Îmi place ce simt acum, fericire, și vreau să nu se mai termine vreodată.
― Nu ai de ce să te simți rușinată. Nu ai nici un motiv să îți ascunzi trupul, mi-a dat mâinile la o parte, iar eu nu am reușit să reacționez de nici un fel. Îl priveam înmărmurită și copleșită.
Mă prinde de talie, privindu-mă cu o sclipire ciudată în ochi. Mă dau un pas în spate în momentul în care vine lângă mine. Mă trage cu bruschețe și mă ciocnesc de pieptul său, icnind. Acum suntem lipiți, iar mintea mi s-a aburit atât de tare încât abia mai pot gândi coerent.
Acum este și el ud. Își apasă mâna în talia mea, doar puțin dureros, ținându-mă lipită de el, asigurându-se că nu mă voi dezlipi de el nici din greșeală. Sânii îmi sunt striviți de pieptul lui musculos.
Îi privesc unul din tatuajele de pe piept. Cel care îmi atrage cel mai mult atenția este un leu care pare furios, căci are gura deschisă într-un răget.
― Nu te-am întrebat niciodată, mă trezesc vorbind, total nepotrivit pentru momentul ăsta.
― Și te-ai gândit să mă întrebi acum? surâde.
― Da, chicotesc.
― Întreabă atunci!
― Toate tatuajele astea... Înseamnă ceva? îi trasez cu degetul pielea de pe piept, brăzdată complet cu cerneală care reprezintă diferite simboluri, semne și lucruri, cum ar fi o busolă, un lanț, vultur și multe alte lucruri și ființe, lipite între ele, alcătuind o poveste pe care doar Blaise o știe. O poveste pe care vreau să o aflu.
