❗Povestea este publicată la editura Stylished Books❗
Amanda nu vorbește. Când inima i-a fost distrusă și-a pierdut și glasul odată cu bucuria. Și-a păstrat însă inocența. Poartă și o cicatrice care să-i amintească mereu ce a pierdut într-o nenorocit...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Tricoul lui Blaise îmi acoperă fundul destul încât să nu mi se vadă lenjeria intimă. Picioarele albe îmi sunt goale, șosetele s-au udat și ele. Mi-am prins părul într-un coc ciufulit.
Am făcut un duș scurt, doar pentru a mai trage puțin de timp, dar și pentru că tremuram de frig.
Mă uit în oglinda din baie și rememorez sărutul cu Blaise. Încă tremur, dar nu de frig. A fost ceva neașteptat, dar și atât de tânjit de sufletul meu. Mi-am dorit sărutul ăla, iar acum, că l-am primit, habar nu am cum ar trebui să mă comport. Nu am habar ce a schimbat între noi, dacă a schimbat ceva.
Au trecut doi ani de la moartea lui Mike, doi ani de când m-am simțit bine în compania unui bărbat.
Se aude o mică bătaie în ușă, iar din cauza concentrării, tresar, dar îmi revin repede. Ușa se deschide înainte de a avea timp să mă întorc.
Dacă eram dezbrăcată? mă întreb în timp ma întorc și dau ochii cu Blaise, care îmi zâmbește larg. Ochii lui mă pârjolesc, aduncându-mi inima într-un prag destul de periculos.
― Te ascunzi cumva de mine?
Mă încrunt și clatin din cap, apoi trec pe lângă el, inspirându-i mirosul din tricou. Lucrul ăsta simplu și nevinovat îmi ridică fiecare fir de păr, creându-mi dependență și provocăndu-mă să o fac iar și iar, până când el mă ajunge din urmă. Mă opresc doar pentru că nu vreau ca el să vadă gestul meu absurd.
Îmi iau telefonul de pe masa din sufragerie și încep să scriu, zâmbind vag.
,, Dacă mă găseai goală? "
Citește și zâmbetul îi devine și mai larg. Mă bucură să-l văd zâmbind, îmi încălzește inima într-un mod greu de explicat, dar și de înțeles.
― Și de ce ar fi trebuit să fiu deranjat de asta? mă întreabă, ridicând încet din umeri.
,, Nu știu tu, dar eu aș fi fostderanjată. Nu știi că se bate la ușă? " mă strâmb.
― Știu, dar nu mă interesează, mă asigură.
Este schimbat de haine, mă rog, de pantaloni, căci în partea de sus nu poartă nimic. Pielea îi este aproape împânzită de tatuaje, iar asta este incredibil de sexy. Înainte nu aș fi crezut asta niciodată.
Renunț. Cine sunt eu să-l schimb? Alta dată voi ști să-mi încui ușa când voi merge la baie, deși nu am văzut nici o cheie pe acolo.
Gătim. Da, Blaise gătește și o face foarte bine. Eu mai mult stau pe margine sau îi dau ingredientele necesare pentru lasagna, iar el face toată treaba. Îmi vine să mă ling pe buze de poftă, dar și de foame.
Pune sosul pe foc și scoate din frigider o pizza congelată pe care mi-o flutură prin fața ochilor.
