❗Povestea este publicată la editura Stylished Books❗
Amanda nu vorbește. Când inima i-a fost distrusă și-a pierdut și glasul odată cu bucuria. Și-a păstrat însă inocența. Poartă și o cicatrice care să-i amintească mereu ce a pierdut într-o nenorocit...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Lillien nu este încă în cameră atunci când ajung, așa că mă pun să învăț pentru a doua zi. La un moment dat, telefonul îmi vibrează și zâmbesc când văd că am un mesaj de la mama.
,, Ce faci, scumpo?"
Un mesaj scurt, dar pe care îl ador. Îmi este atât de dor de ea și tata încât m-aș sui acum în mașină și aș conduce până acasă, doar să îi văd și să mănânc ceva gătit de mama. Mâncarea de la părinții lui Blaise a fost bună, dar nu am putut să o savurez atât de bine din cauza lui.
,, Învățam, mamă. Tu ce faci? Dar tata? "
Pentru că nu primesc imediat mesaj mă concentrez din nou pe învățat, încercând din răsputeri să nu mă gândesc la Blaise și la blonda lui. Sau la apropierea noastră de azi dimineață. Simt o presiune pe cospse doar aducându-mi aminte. Am fost o proastă că m-am lăsat în voia lui, dar asta nu se va mai întâmpla, cu siguranță.
Termin de învățat atunci când îmi vibrează din nou telefonul, o oră mai târziu.
,, Sunt la lucru, iar tatăl tău face mâncare. Mă răsfață astăzi. Spor la învățat, draga mea! "
Citind mesajul nu pot să nu zâmbesc. Îmi place atât de mult felul în care se înțeleg, iubirea și respectul lor. Exact așa mă vedeam cu Mike paste câțiva ani. Când mă gândesc cum ar fi o relație în genul acesta între mine și Blaise mă apucă râsul. Așa ceva ar fi imposibil, pur și simplu.
După ce îi răspund mamei, spunându-i că îmi este dor de mâncarea de acasă, îmi așez caietele de care am nevoie mâine la cursuri în rucsac și merg să fac un duș cald.
În baie sunt multe fete, dar deja încep să mă obișnuiesc cu aglomerația din baie. Intru în separeu, iar în timp ce apa îmi udă fiecare părticică de piele gândurile mă copleșesc din nou. Ochii mi se umezesc, dar încerc să zâmbesc chiar dacă nu am un motiv. Blaise m-a folosit... Blaise este adoptat. Îmi dau seama cât de tare trebuie să-l fi afectat asta. Poate de aia se poartă așa. Poate luptă să înfrângă orice sentiment de iubire, tristețe sau supărare, încearcă poate să nu simtă durerea. Poate că dacă părinții lui adoptivi i-ar fi spus adevărul nu se mai ajungea aici.
Îmi pare rău pentru el, dar în aceiași măsură știu că mi-a greșit fără sa-i greșesc la rândul meu cu nimic. Am fost victima răutații lui.
Ies din baie cu moralul la pământ, cu capul în jos și cu hainele murdare și produsele de igienă în mână. Când ajung la ușă văd două picioare și inima începe să îmi bată incredibil de tare. Pe o parte se speranță, iar pe de altă parte de groază. Dar când ridic capul, mă relaxez instantaneu. Dar oricum, sunt suprinsă să îl văd pe Alec în fața ușii mele. Probabil o caută pe Lillien.
