❗Povestea este publicată la editura Stylished Books❗
Amanda nu vorbește. Când inima i-a fost distrusă și-a pierdut și glasul odată cu bucuria. Și-a păstrat însă inocența. Poartă și o cicatrice care să-i amintească mereu ce a pierdut într-o nenorocit...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Brațele mamei sunt cele mai calde și au cea mai mare putere de a mă alina. Îmi îngrop fața în umărul ei pentru a zecea oară, două ore mai târziu după ce i-am găsit în camera mea de cămin.
― Draga mea, știu cât de mult l-ai iubit pe Mike, dar nu poți să îți faci asta, înțelegi? Sunt sigură că Mike, dacă te vede, este foarte trist că te agăți de el în felul ăsta.
Am cedat și i-am spus adevărul mamei. I-am explicat că m-am îndrăgostit, dar amintirea și suferința pentru Mike mă împiedică să mă bucur de tot ce simt. I-am spus că Blaise, băiatul de care sunt îndrăgostită, are dreptate când spune că din cauza vinovăției nu pot să mă apropii de el pe deplin. Desigur, nu i-am spus că mă refer la sex și sper că nici nu a dedus asta singură.
Îmi șterg lacrimile înainte de a se îmbiba în bluza pufoasă a mamei și zâmbesc tristă de situație.
Mă bucur că tata nu a putut rămâne, altfel nu aș fi putut fi atât de deschisă cu mama. Deși îmi este dor de el, și în alte circumstanțe mi-ar fi placut să-mi pot petrece timpul cu amândoi, acum sunt mulțumită doar fiind lângă mama. Mă bucur că mi-au făcut surpriza asta și au venit. Nu va sta mult nici mama, dar voi profita de acest timp pentru a mă ajuta să văd lucrurile mai clar. În plus, singura persoană care mă poate face să mă simt mai bine este ea.
― Au trecut doi ani, scumpo. Ai suferit destul, nu crezi? îmi sărută creștetul capului.
Mă desprind câțiva centimetri de ea, destul pentru a avea loc să scriu.
,, Am trecutpeste, mamă. Tocmai asta este și problema. Măsimtvinovată că am trecut peste, că pentru câteva zile am fost fericită, iar el... el și-a pierdut viațași nu mai are șansa asta."
Oftatul ei îmi flutură câteva fire de păr, iar pentru câteva secunde se gândește profund la ceva. Ochii îi devin umezi și sper din suflet să nu înceapă să plângă.
Cât timp eu am fost distrusă, ea a suferit alături de mine. Oricât am încercat să o țin la distanță, ea s-a strecurat prin zidul meu cu succes. Și îi voi fi recunoscătoare pentru că a fost o mamă bună și înțelegătoare toată viața.
― L-am cunoscut bine pe Mike, Amanda. Nu a fost un băiat egoist, te-a iubit și sunt sigură că te-ar vrea fericită, să zâmbești, să iubești cu tot sufletul. Nu îl trădezi, draga mea! Nu! Este firesc să îți continui viața, înțelegi?
Mă ridic doar pentru a lua câte o batistă de hârtie, una pentru mine, una pentru mama.
Ne ștergem lacrimile, zâmbindu-ne triste și emoționate.
