❗Povestea este publicată la editura Stylished Books❗
Amanda nu vorbește. Când inima i-a fost distrusă și-a pierdut și glasul odată cu bucuria. Și-a păstrat însă inocența. Poartă și o cicatrice care să-i amintească mereu ce a pierdut într-o nenorocit...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Apropierea asta îmi face inima să bată atât de tare încât mă mir că nu mi-a ieșit din piept. A rămas încă acolo în cuibușorul ei, să-mi chinuie trupul și să-mi facă creierul să gândească cu greu. Este atât de tare. Peste tot. Ceva mă împinge sub buric și sunt sigură că este bărbăția lui. Dar nu mă pot mișca. De ce să mint și să spun că mă simt groaznic în această ipostază, când de fapt trupul mi s-a aprins ca un cuptor? Dumnezeule, cred că hormonii sunt se vină. În mintea mea primesc semnale ascuțite. Știu că este greșit, știu și că aceasta poziție este indecentă, dar nu pot controla ceea ce se întâmplă. Timpul parcă s-a oprit în loc.
Capul lui se ridică, iar buzele sale se apropie tot mai mult de ale mele. Fără să vreau mi le umezesc, anticipând atingerea păcătoasă. Respirația lui îmi gâdilă obrajii atunci când buzele lui îmi ating încet și delicat vârfurile buzele mele. Respirația mi se oprește în acest moment, iar telefonul pe care îl țineam strâns în mâna îmi alunecă întâi pe pieptul lui, iar apoi pe pat.
Buzele lui încep să le domine pe ale mele cu mișcări pricepute și atât de plăcute. Simt o plăcere navălindu-mi în stomac, iar în mic geamăt trădător îmi părăsește gura când își vâră limba fierbinte în gura mea. Mintea îmi amintește că sufăr după Mike, dar ceva mă împiedică să opresc această greșeală care îmi place atât de mult. Voi regreta dupaia, îmi spun. Sau poate el va fi cel care va regreta. Mi-a spus acum câteva zile să stau departe de el, dar ceva ne-a adus în ipostaza asta și nu știu dacă să mă bucur sau nu.
Sărutările lui devin din ce în ce mai pătimașe, și îmi mușc buza când coboară cu capul în jos, sărutându-mi bărbia, apoi pielea subțire de lângă ureche. Respirația îmi este accelerată, la fel ca a lui Blaise. Piepturile noastre se mișcă, urcă și coboară într-un ritm alert.
Fără să îmi dau seama picioarele mele alunecă pe o parte și de alta a lui, stând mai comod atunci când el mă prinde de păr și mă obligă să îmi ridic capul, dezvelindu-mi pielea gâtului. Gem, spre rușinea mea, atunci când își trece limba pe el cât poate de încet, înnebunindu-mă. Dumnezeule! Cum am ajuns aici, pe el, în felul ăsta? Este o greșeală! O greșeală oribilă și ar trebui să opresc asta acum, dar de ce corpul meu nu reacționează la altceva, decât la atingerile experimentate ale lui Blaise? De ce simt această atracție pentru el când eu de fapt în majoritatea timpului nu îl suport?
Deodată, luându-mă prin surprindere mă prinde de talie și se întoarce cu mine, acum fiind eu sub el. Tăria lui mă împinge în zona mea ce-a mai intimă, iar eu închid ochii când simt senzația. El nu mai face nimic, dar îi simt privirea asupra mea. Simt cum obrajii mi se înroșesc, și îmi acopăr fața cu palmele, dar mâinile lui mi le îndepărtează ușor, nebăgând în seamă protestul meu tăcut.
― Lasă-mă să te văd, îl aud rostind cu un glas răgușit, și îmi dau seama cât de tare îl afectează și pe el această apropiere.
Neg din cap cu putere.
Chicotește ușor, pieptul lui tare mișcându-se ușor.
― Ce nu vrei? Asta, Amanda?
Și începe să mă sărute din nou, buzele lui moi le atinge din nou pe ale mele, apoi își vâră limba înăuntru. Respirația mea devine iar prea accelerată simțind aroma de gumă a gurii sale. Începe să se miște ușor de asupra mea, corpul mă trădează, căci simt umezeala murdărindu-mi chiloții. Este atât de greșit...
― Sau asta? mormăie când începe să mă muște de ele, sugând și mușcând aproape până la durere.
Râde, gadilându-mă cu aerul pe care gura lui îl eliberează. Simt cum camera se mișcă cu mine atunci când mâna lui urcă de pe talia mea, pe abdomen, apoi tot mai mult spre sâni.
Deschid ochii rapid.
― Te vreau, Amanda. Indiferent cât de tare mă enervezi, eu tot te vreau.
Cuvintele lui mă încălzesc până în străfundul sufletului și al trupului, dar știu că nu îl pot lăsa să meargă mai departe. Nu vreau să fiu una dintre femeile cu care se culcă. În plus, nu pot să-i fac asta lui Mike, mai ales cu un bărbat rău ca Blaise. Un bărbat atât de diferit de Mike.
Fără tragere de inimă și cu un sentiment ciudat de regret, îi opresc mâna și clatin din cap. Își ridică capul și mă privește, dar de data asta nu mai zâmbește.
Îi pun o mână în piept și îl împing de pe mine, iar el se lasă purtat de voia mea. Mă simt jenată, știu că nu ar fi trebuit să las să se întâmple așa ceva, mai ales după noaptea trecută. Amândoi suntem roșii în obraji de excitare. Îmi tremură picioarele atunci când mă ridic, iar partea intimă îmi este rușinos de umedă. Lui Blaise i se vede o umflatură în pantaloni, semn că nici el nu o duce mai bine.
Cu ceva efort îmi feresc privirea de la pantalonii lui și îmi culeg telefonul de pe patul șifonat. Mi se pare că testez cu încetinitorul cuvintele care, surprinzător, nu vreau să i le scriu, dar știu că nu am de ales.
,, Să nu mai faci așa ceva niciodată, Blaise. A fost o greșeală, eu nu sunt ca iubitele tale. Nu poți să mă folosești cum vrei tu. În plus, ți-am spus că am un iubit. "
Știu ca mint, iubitul meu este mort, dat Blaise nu știe asta. Citește, iar expresia feței îi devine furioasă. Din instict mă dau cu un pas în spate.
Țip când telefonul meu este izbit de perete, componente din el sărind în toată camera. Îmi duc mâna la gură, șocată de gestul său agresiv.
― Să-ți ia naiba iubitul, Amanda! scrâșnește el din dinți, aplecându-se spre mine. Ai dreptate, am vrut doar să fi una din femeile cu care mi-o trag, și aproape ai fost. Ridică din umeri, zâmbind ca un diavol fără inimă. Dacă aș fi încercat mai mult, atunci, probabil că nu mai dădeai înapoi.
Închid pentru o clipă ochii, auzindu-i răutatea din cuvinte. Știam, știam că este greșit. Aveam dreptate. El chiar este un monstru fără inimă. A vrut să mă folosească, iar eu am fost cât pe ce să cad în plasa lui.
Își trece mâinile nervos prin păr, iar apoi scoate o înjurătură. Îmi mai aruncă o privire și pleacă, trântind ușa în urma lui, lăsându-mă singură. Mă repezeac spre ea și o închid cu cheia, temându-mă că Blaise ar putea veni înapoi să-mi mai arunce vorbe urâte care doar m-ar răni mai mult. Încerc să fiu calmă, dar nu mă simt deloc așa. Imediat ce mă pun în pat izbugnesc în lacrimi, simțind că l-am dezamăgit pe Mike . Eu chiar am simțit plăcere și dorință pentru acest bărbat fără inimă, iar asta mă scârbește.
