❗Povestea este publicată la editura Stylished Books❗
Amanda nu vorbește. Când inima i-a fost distrusă și-a pierdut și glasul odată cu bucuria. Și-a păstrat însă inocența. Poartă și o cicatrice care să-i amintească mereu ce a pierdut într-o nenorocit...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
― Poftim? mă strâmb.
Lidia intra întrăuntru, împingând ușa în urma ei. Vine mai aproape de mine cu un mers pisicesc, încercând fără succes să fie senzuală și să mă facă, probabil, să salivez. Ei bine, nu reușește decât să mă facă să îmi doresc să dispar naibii de aici.
― A fost un joc de al tău, să înțeleg? întreb cu maxilarul încleștat. Să pară că Amanda mă cheamă?
Se așază pe pat, picior peste picior, privindu-mă printre genele lungi, probabil false.
― Chiar ai crezut că Amanda te cheamă aici? pufnește. O vezi pe ea făcând asta? Este prea ștearsă, lipsită de senzualitate și prea sfântă ca să facă așa ceva. Probabil te plictisești de moarte cu ea, râde.
― Du-te dracu' , Lidia! mârâi, făcând un pas spre ea. Amanda este mai bună ca tine în toate modurile posibile.
Se ridică în picioare dintr-o dată, ascunzându-și durerea provocată de cuvintele mele printr-o grimasă arogantă.
― Nu te minți singur, Blaise! Te-am făcut să te simți bine, mult mai bine decât a reușit oricine. De asta te-ai întors mereu la mine. Te vei întoarce din nou, când Amanda nu va mai fi de ajuns. Când te vei plictisi de ea.
Cuvintele ei mă fac să izbucnesc în râs.
― Cât de patetică ești! M-am folosit de tine pentru a o uita pe ea, măcar în momentele când mă sugeai credeam că mintea îmi va fi acolo, lângă tine, îi explic, rânjind. Dar știi ce? Nici măcar oralul tău nu m-a ajutat să o scot din minte. A fost mereu aici, arăt spre cap. Acum, stai naibii departe de mine!
Dau să plec, dar mă prinde de braț și se postează în fața mea, privindu-mă furioasă.
― Pentru tine a fost doar un joc, nu-i așa? vocea îi tremură.
― Am mai avut discuția asta, Lidia. A fost un joc, o bătaie de joc, o aventură, o încercare de a mă distra și de a fugi de sentimente. Poți să-i spui cum vrei! Și nu fă pe victima, Lidia, că nu ești deloc o victimă. Ai știut de la început cum sunt eu și nu ți-am promis niciodată nimic mai mult.
Mă scutur de atingerea ei neplăcută.
― Niciodată nu vei fi satisfăcut lângă ea! țipă, frustrată.
― Probabil, ne întoarcem amândoi spre Amanda care a apărut în prag și se uită la toată harababura creată de Lidia, cu amărăciune. Probabil că nu-i voi putea face un oral cum i-ai făcut tu, sau poate nu voi fi niciodată în largul meu dacă vom face sex în camera altuia, face semn spre dormitorul care aparține unui membru din casa frăției. Dar măcar eu și Blaise putem fi siguri de un lucru, nu doar sexul contează. Spre deosebire de tine, eu iubesc, iar el iubește. Tu, în ecuația asta, nu ai ce căuta. Nu ai loc. Nu știu ce ai crezut că faci, punându-l pe ăla să arunce băutură pe mine pentru a putea fi tu cu Blaise, dar nu ai reușit mare lucru.
