❗Povestea este publicată la editura Stylished Books❗
Amanda nu vorbește. Când inima i-a fost distrusă și-a pierdut și glasul odată cu bucuria. Și-a păstrat însă inocența. Poartă și o cicatrice care să-i amintească mereu ce a pierdut într-o nenorocit...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Sunt curioasă cum va face asta. Cum ar putea el să facă ca oamenii să nu vorbească despre mine, dar oricum ar fi nu-mi sună bine. Dacă ar amenința oamenii, nu ar mai vorbi nimeni cu mine, dar nu cred că are el vreo autoritate astfel încât lumea să facă ce spune el. Cel mai probabil s-ar face de râs atât pe el cât și pe mine.
,, Mulțumesc, dar chiar nu vreau să mă faci de râs mai mult decât ai făcut-o. " scriu îngrozită și apoi îi dau să citească.
El citește rapid ca mai apoi să ridice din umeri, părând indiferent. Afișează un rânjet încrezător și face un semn scurt din cap spre una din cele două chelnerițe care până acum se uitau insistent la masa noastră, șoptind și chicotind. Chelnerița, o tipă cu părul șaten, tuns într-un bob meticulos aranjat, vine spre noi scuturându-și fundul bombat în uniforma ei sexy formată din fustă tip majoretă și cămașă cu primii trei nasturi desfăcuți.
Blaise ia o postură degajată, lăsându-se pe spate și punând cotul pe spătarul scaunului căptușit cu piele neagră.
― I-am tras-o, se laudă el chiar înainte ca tipa să ajungă la masă, afișând un zâmbet orbitor.
Mă îngrozesc când aud ce spune, dar în același timp mintea mea percepe informația și încearcă să o transforme. Mă întreb curioasă unde s-a petrecut și în ce fel. Uneori gândesc prea mult, poate pentru că lumea mea se desfășoară în gânduri și sunt cumva izolată de o conversație. În gândul meu îmi pot permite să gândesc ce vreau eu fără să-mi fac griji că mă voi face de râs.
― Blaise, îmi pare bine că te văd după atâta timp. Dacă nu te-aș cunoaște aș spune că mă eviți, spune chelnerița, arucându-mi doar o privire fugară.
― Carolyn, îmi pare și mie la fel de bine să te văd! Cum să te evit? Departe de mine gândul acesta.
― Oh, un domn, ca de obicei! Acum lasă vrăjala, știu foarte bine ce poamă ești!
Zâmbesc amuzată, dintr-o dată apreciând-o pe tipă, chiar dacă mi se părea antipatică. Blaise izbucnește în râs la fel de amuzat, deloc afectat de respingere. Pare că nimic nu l-ar putea răni sau descuraja vreodată, iar asta mi se pare un lucru de apreciat.
― Fata asta pare prea decentă pentru tine, mormăie ea nemulțumită. Drăguțo, să nu te lași prostită de el că o să te facă să regreți! Se pricepe foarte bine la asta.
Mă agit imediat încercând să-i explic că între noi nu este nimic, așa că arăt către mine și el și neg din cap categoric. Se uită încruntată la mine, cel mai probabil gândind că sunt nebună. Blaise se prăpădește de râs ceea ce mă irită la maxim. Urăsc numai ideea că cineva consideră că sunt vreo curvă de a lui, iar faptul că se amuză pe seama mea mă zgâlțâie din rădăcini. Cred că m-am înroșit la față pentru că îmi simt obrajii arzând. Nu mai am mult până când voi sări la gâtul lui plin de fibre și îl voi face una cu pământul.
