C A P I T O L U L XXX - Îmi pare rău, Blaise!

4K 315 4
                                    

         Blaise mă privește de sub genele lungi cu atât de multă intensitate încât simt că mă arde

Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.

         Blaise mă privește de sub genele lungi cu atât de multă intensitate încât simt că mă arde. Mă arde sufletul gândindu-mă la Mike, îmi ard obrajii sub privirea lui Blaise și mă arde curiozitatea în legătură cu el. Cu ce gândește în acest moment.

          ― V-ați despărțit de mult timp? mă întreabă după un minut întreg de tăcere.

           Vorbește puțin împleticit, alcoolul pe care l-a băut pune tot mai mult stăpănire pe el.

            ,, Mda. De mai mult de doi ani."

            Sprâncenele lui se înalță de surprindere. Încep să-mi decojesc oja neagră de pe unghii.

             ― Și ai ținut toate acele poze în  telefonul tău atâta timp?

            Îmi mușc obrazul pe dinăuntru în timp ce scriu.

              ,, Da. De ce întrebi? "

            Citește, apoi chicotește puțin.

            ― Este ciudat, zice, iar eu simt un junghi puternic în inimă. Îl mai iubești?

            Înghit în sec și niște curenți ciudați îmi traversează trupul începând de la degetele picioarelor până la ultimul fir de păr. Dacă-l mai iubesc pe Mike? Sigur că da. Nici măcar  nu trebuie să mă gândesc prea mult la asta. Îl port în inimă clipă de clipă, este aici, în mintea mea, provocăndu-mi o vinovăție care mă face să mă simt nelalocul meu în propria persoană. Este acel băiat lângă care m-am visat.  Dar, deși este oribil, el nu mai este. Tot ce am de la el este amintirea.

          ― De ce trebuie să te gândești atât? Raspunde și gata! mă trezește Blaise din gânduri.

            Îl privesc, gândindu-mă dacă este necesar să răspund la întrebarea asta. Apoi, îmi vine o idee. Și eu vreau să aflu lucruri despre el, în special un lucru care ale legătură cu părinții lui adevărați.

            ,, Îți voi răspunde la întrebare dacă îmi vei răspunde și tu la una." 

           Stau cu sufletul la gură cât timp el citește, pregătindu-mă pentru o reacție urâtă, dar Blaise cel beat doar ridică din umeri ca și cum nu ar fi mare lucru.

             ― Bine. Răspunde tu prima.

            ,, Îl iubesc pe Mike și îl voi iubi toată viața. Mi-a fost mai mult decât un iubit, mi-a fost și un prieten. " scriu, iar lacrimile astea  idioate îmi inundă ochii.

          Blaise citește și timpul pare să se oprescă în loc. Îi caut privirea, habar nu am de ce, și ceea ce văd în ei mă surprinde. Oricum, gelozia dispare atât de repede încât încep să cred că a fost doar închipuirea mea. Mă așteptam să râdă de mine, dar el doar mă privește și mi se pare ca încearcă să ascundă orice ar putea să-i dea de gol sentimentele. Poate chiar dispreț sau amuzament.

Dragoste tăcută 𝐏𝐔𝐁𝐋𝐈𝐂𝐀𝐓Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum