❗Povestea este publicată la editura Stylished Books❗
Amanda nu vorbește. Când inima i-a fost distrusă și-a pierdut și glasul odată cu bucuria. Și-a păstrat însă inocența. Poartă și o cicatrice care să-i amintească mereu ce a pierdut într-o nenorocit...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
A fost destul de greu să-l conving pe Blaise să mă lase să-i conduc mașina, dar nici cu părinții mei nu a fost de acord să plecăm spre Portland. După spusele lui, mașina este prea importantă pentru a o lăsa pe mâinile Lillienei, dar nici el nu poate conduce încă.
Blaise a ales să mai stea o zi cu mama lui Mike, acceptând totuși să-și petreacă sărbătorile cu părinții și sora lui. M-au invitat și pe mine, însă pe moment nu am vrut să plec, să-mi las părinții singuri de Crăciun. Însă, aceștia m-au asigurat că este în ordine. Nu mă simt împăcată pe deplin cu asta, dar totuși, am acceptat.
Blaise încă mai poartă un bandaj pe rană, dar după cum am văzut când și l-a schimbat, rana este aproape închisă.
Văzând că îl privesc, își întoarce privirea curioasă spre mine. Îi zâmbesc timid.
― Știu că sunt irezistibil, iubito, dar fii atentă la drum! și-a ridicat arogant un colț al buzei.
Mi-am dat ochii peste cap, luându-mi ochii de la el, totuși. Avea dreptate, nu avea nevoie de încă un accident.
Mergem cu destul de mare viteză, la insistențele lui, așa că condusul îmi exercită cea mai mare atenție. Așa că, nu este de mirare că habar nu am ce are el de gând. Tresar ca arsă când îi simt mâna pe coapsa mea, alunecând încet spre partea intimă acoperită de blugi.
Ochii mi se măresc atât de tare încât pe moment mă tem că-mi vor ieși din orbită. Înțepenesc, ceea ce este destul de periculos având în vedere că conduc.
― Ce faci? șoptesc, căci glas nu mai am.
Îi arunc o privire fugară, întorcându-mi atenția la drum, de nevoie. Dacă aș putea, l-aș sorbi din priviri.
Îl simt aplecându-se spre mine, parfumul lui invadându-mi nările într-un mod extrem de sexy și plăcut.
― Mi se pare că ești cam încordată, încerc să te relaxez, îmi șoptește și el, iar respirația să îmi încălzește gâtul.
Mâna lui a ajuns la punctul sensibil, și mă mângâie în acel loc în mișcări circulare. Dumnezeule! Îmi simt obrajii înfierbântați și îmi mut greutatea de pe un picior pe altul, încercând să-l fac să înceteze. Și nu pentru că nu mi-ar plăcea, ci pentru că îmi place prea mult. Concentrarea îmi piere, iar asta nu este de bine.
― Blaise..., murmur, aruncându-i o privire scurtă. Vrei să mai ajungem vi? Nu vreau să mor înainte de sărbători.
Râde ușor, sărutându-mă pe gât, dar mâna dispare dintre picioarele mele. Simt o goliciune în stomac, dar știu că nu este momentul pentru astfel de chestii.
