Dragoste tăcută 𝐏𝐔𝐁𝐋𝐈𝐂𝐀𝐓

Vol 2. C A P I T O L U L XXVII - Blonda mea

Filmul, o comedie romantică, presărată cu diferite scene de acțiune, ne relaxează complet. Ronțăim fursecuri și ne scăldăm într-o liniște completă și plăcută, în sufrageria luminată doar de televizor.

Blaise are un braț în jurul umerilor mei, iar mirosul lui mă face să mă simt și mai bine, atât de bine încât aproape că plutesc. Mi-am lăsat capul pe pieptul lui tare și îmi odihnesc o mână pe piciorul său. M-aș putea obișnui cu asta. Cu fericirea asta pură și fără griji pe care o simt în acest moment.

După ce filmul se termină, iar Kami apare la țanc, ne adunăm în jurul bradului, lângă care se află câteva cutii de carton cu globuri colorate. Încă mă mir când văd că nu au ales doar două culori, așa cum se poartă, ci au diferite globuri, de diferite culori și forme. Și par vechi, așa cum se purtau odată.

Împodobim împreună, pe fundal colindelor frumoase. La final, când este gata, ne îndepărtăm cu toții de el și îl privim fascinanți de la distanță. Trebuie să recunosc, a ieșit minunat.

― Este foarte frumos! exclamă Kami și primește încuvințările tuturor. Îmi era dor să împodobesc bradul cu voi, adaugă și mi se pare că se uită la Blaise.

Cu voi sau cu el? Calmează-te, Amanda, nu vrei să exagerezi, nu?

― Și noi ne bucurăm că ne-ai vizitat Crăciunul ăsta, îi răspunde Alyson, punându-și o mână pe umărul ei.

― Te așteptăm în fiecare an, dar nu cred că părinții tăi se vor bucura să nu te aibă acolo, îi spune și Richard, luând-o pe soția lui de umeri.

Blaise nu este interesat de conversație, așa că îmi prinde mâna într-a lui și îmi trasează linii în palmă cu degetul arătător. Îl privesc în față și o căldură deja specifică pune stăpânire pe mine, dându-mi împresia că mă aflu la câțiva centimetri de o sursă de căldură. Privirea lui mă arde din nou, iar când îi privesc buzele arcuite într-un zâmbet simt cum măruntaiele din stomac fac câteva tumbe complicate. Nu mă voi obișnuit niciodată cu ce provoacă în interiorul meu fără să facă efort.

― Cine știe, poate venim împreună, o aud vag pe Kami spunând.

― Ar fi minunat! declară Alyson. Amanda, ne-am bucura dacă ar fi și părinții tăi aici cu noi de Crăciun viitor, mă scoate femeia din vraja creată de Blaise, și sunt nevoită să clipesc des de câteva ori, ca să-mi revin.

― Le voi propune, îi zâmbesc larg, imaginându-mi cum ar fi asta.

Asta ar însemna că între mine și Blaise este ceva serios, și nu știu dacă acum este cazul. Adică, nu aș vrea să pun presiune pe el într-un fel, mai ales că acum, uitându-mă la el, nu-l văd prea încântat de propunere. Este ușor crispat, dacă stau să mă gândesc mai bine.

― Blaise, ești cam alb la față! îl tachinează Lillien, care până acum a stat tăcută.

― Stai liniștit, fiule! începe și tatăl lui să-l ia la mișto. Voi fi aici să te apăr, în caz că tatăl Amandei scoate pușca.

Râdem cu toții, înafară de Blaise, desigur. Ceva îmi spune că râsul lui Kami nu este sincer, dar mă doare în dos.

― Este polițist, rostește posac Blaise. Are pistol.

― A dat ghinionul peste tine, fiule! scutură Richard din cap.

― Lasă băiatul în pace! sare Alyson, prinzându-și fiul de braț. Se vede că ține la Amanda, să nu mai spunem că este prima fată pe care o aduce acasă. Părinții Amandei sigur vor vedea și ei același lucru, îmi zâmbește aceasta, iar eu încuviințez, deși sunt cu obrajii în flăcări.