Dragoste tăcută 𝐏𝐔𝐁𝐋𝐈𝐂𝐀𝐓

Vol 2. C A P I T O L U L XXII - Mi-ai demonstrat

          ― Dormitorul ăsta este bun sau pereferi să plecăm de aici? o sărut lent.

           ― Am vorbit serios când am spus că nu m-aș simți în largul meu, făcând dragoste cu tine în dormitorul altcuiva, îmi spune amuzată.

           ― Bine, gem ușor frustrat, căci penisul îmi este deja mult prea pregătit și devine cam dureros fizic. Haide atunci, iubire! Să mergem.

           O pun jos și îi așez părul ciufulit, apoi îi trag în jos rochia care i se ridicase. Ochii ei mari mă privesc în tăcere, cuprinși de o emoție care se vede de la distanță. O prind moale de obraji și mă aplec, sărutând-o blând.

           ― Blaise, te iubesc! declară și îmi răspunde la sărut așa cum știe ea mai bine.

  

         Amanda a ținut morțiș să o sune pe Lillien și să-i spună că plecăm acasă, asigurându-se că nu se supără că este lăsată singură, apoi fiecare ne-am urcat în mașina proprie, sărutându-ne din nou înainte de a ne despărți. Aș face asta la nesfârșit. De fiecare dată când o ating dorința devine tot mai mare, amenințând să mă înghită.

          Rămân tot drumul spre garsonieră în spatele ei, căci nu vreau să ajung eu primul și nici să mă despart de ea în vreun fel.

           Oricum, mă bucur că pot conduce iar, dar mă doare sufletul de mașina la care a trebuit să renunț, căci a fost prea avariată. Bine măcar că am putut să o aduc din Dillay și nu a trebuit să o las acolo. Acum, mașina pe care o folosesc, aparține tatălui meu, cel adoptiv, dar mi-am promis că mă voi angaja și îmi voi repara mașina.

          Ajungem în fața blocului și urcăm împreună, glumind și râzând. Când zgomotele devin prea mari, Amanda începe să fugă pe scări de teamă că vom trezi pe cineva irascibil, iar eu o urmez, făcând-o să facă ea însăși gălăgie cu chicote naturale.

           Intrăm înăuntru, iar odată ce ușa se închide mă ocup eu de paltonul ei, făcând-o să se uite la mine cu ochii mari și bulbucați.

           ― Un gentleman desăvârșit, chicotește imediat ce scăpa de el. Lasă-mă să mă ocup eu de geaca ta, nu vreau să rămân datoare, zâmbește jucăușă.

          ― De ce? Îți este teamă că te voi pune să dai altceva jos de pe mine? râd, lăsând-o să desfacă fermoarul.

         ― Nu neapărat, dar cine știe ce mă vei pune să fac în schimb, surâde.

         ― Nimic din ce nu îți va face plăcere, iubito, îi murmur pe buze înainte de a i-o lua pe cea de jos între dinți.

         Scâncește, făcând ochii mari.

         ― Au! mă lovește peste umăr când îi dau drumul. M-am durut, animalule!

        Chicotesc, iar ea nu-mi poate rezista, începe să chicotească la rândul ei. Cât de repede se înmoaie!

          Intrăm în domitor, ne oprim în loc și ne privim reciproc. Amanda are obrajii încă roșii, probabil pentru că știe la ce mă gândesc eu. Și, fir-ar să fie, pentru prima dată de când nu mai sunt virgin am emoții cu carul. Nu am crezut vreodată că voi mai simți asta, dar uită-te la mine,  tipul care umbla din floare în floare, a ales un singur trandafir, în cele din urmă.

          ― Cred că merg să fac un duș, îmi spune după un timp în care privirile noastre s-au duelat într-un mod plăcut și provocator.

          Își ia niște haine de schimb, de parcă ar mai avea nevoie de ele.

        

        
         Intru în baie și mă lipesc imediat de ușă, zâmbind ca o proastă. Dumnezeule! Totul este atât de copleșitor, încât simt ceva cald tot crescând în stomacul meu. Ceva plăcut, ceva ce mă face să simt că plutesc. Nici măcar nu mai sunt nervoasă sau supărată pe ce a făcut Lidia, nu, sunt doar fericită că Blaise este iubitul meu, că mă iubește și îl iubesc. Ce poate fi mai important și mai frumos? Ador sentimentul de siguranță pe care mi-l conferă relația asta care pare să  anvaseze frumos cu fiecare zi și întâmplare care vrea  să ne amenințe relația.

          Mă dezbrac de haine și dau drumul la duș, așteptând apoi ca apa să devină caldă spre fierbinte. Afară a fost destul de frig, iar un duș aproape fierbinte cred că mi-ar face bine. Nu vreau să mă răcesc din nou.

          Mă postez în fața chiuvetei, privindu-mă în oglindă. Zâmbetul ăsta larg mă face să arăt ca o copilă. Arăt... fericită. Îmi place să mă văd așa după atâta timp. În sfârșit mă simt eu. Sunt conștientă că și recuperarea vocii contribuie la fericirea mea pe lângă fericirea de care este responsabil Blaise.

           Oglinda deja s-a aburit, așa că știu că este timpul să mă răsfăț. Îmi pun prosopul pe chiuvetă pentru al avea la îndemână și apoi las apa să mă îmbrace sub materialul ei lichid și plăcut. Închid ochii și las apa să-mi ude și părul, apoi folosesc șamponul și îl umplu de spumă. Miroase bine. Mă relaxează complet.

             ― Aș putea privi imaginea asta la nesfârșit, aud un glas, iar țipătul care îmi părăsește buzele este justificat, căci nu de multe ori mi s-a întâmplat ca cineva să intre peste mine în baie, fie el și iubit.

           Nu este prima dată, îmi aduce aminte inima, iar prin creier îmi trec imaginile din acea seară, când mi-a oferit un oral magnific.