Dragoste tăcută 𝐏𝐔𝐁𝐋𝐈𝐂𝐀𝐓

Vol 2. C A P I T O L U L XXII - Mi-ai demonstrat

           Sincer, îmi vine să o iau pe blonda asta în brațe și să nu-i mai dau drumul niciodată.

           ― Știți ce? pufnește Lidia, crispată. Să vă ia dracu', cu tot cu iubirea voastră! apoi, aruncăndu-mi o ultimă privire, trece pe lângă Amanda, ieșind din dormitor și lăsându-ne singuri, luând toată furtuna și energia negativă odată cu ea.

           ― Iubito, spun în timp ce merg spre ea cu pași mari, tu ești în stare să-mi provoci o erecție doar uitându-te la mine, îi spun, iar ea devine roșie ca rochia sexy pe care o poartă.

            ― Blaise...

          Nu mai apucă să spună ceva, că buzele mele le ia în primire pe ale ei, sărutându-le, devorăndu-le și mângâindu-le în toate modurile și pozițiile posibile. Devine moale în mâinile mele, iar degetele sale îmi cuprind obrajii, în timp ce ale mele o ating pe spate și pe fund indecent.

            O ridic, lăsându-o să-și încolăcească picioarele în jurul meu și o lipesc cu spatele de peretele cel mai apropiat, fără să opresc valurile de săruturi. Am o poftă de ea incredibilă și nu știu cât voi mai reuși să o reprim. Și nici nu mai vreau să o fac.

             Îmi desprind buzele de ale ei doar pentru a-i sărută pielea fină și subțire a gatului, iar mâinile mele îi strâng fesele mai tare, făcând-o să-și dea capul pe spate și să scoată un geamăt care nu face altceva decât să mă ațâțe.

          ― De când ai devenit atât de războinică? îi murmur pe piele, luându-i-o apoi între dinți.

         ― De când mi-ai demonstrat că am de ce să lupt pentru tine, șoptește cu greu, dându-mi impresia că și-a pierdut glasul.

         Tremură în brațele mele, răsuflă cu greu și este moale, lăsându-se condusă de mine în întregime. Lidia nu știe despre ce vorbește, nu știe cât de senzuală, sexy și bună de iubit este Amanda. Nu are habar că de când am întâlnit-o prima dată, în ziua aia în camera Lillienei, ea a fost în mintea mea în întregime. Din acea zi, am încercat să mă mint de multe ori, să-mi bag în cap că mai sunt multe ca ea, dar a fost un eșec. Amanda este unică. Este pentru mine.

          ― Pentru ce este...asta? mă întrebă printre gâfâieli, în timp ce eu îndrăznesc să cobor și mai jos, spre decolteu.

         Își pune o mână în părul meu, strângând ușor. Mă întreb dacă își dă seama ce face sau este doar o reacție a plăcerii trupești.

          ― Pentru că te vreau, mai mult decât îți poți imagina. Pentru că ești minunată, pentru că te iubesc, pentru că m-ai acceptat așa cum sunt. Și, Amanda, nu mai suport să aștept.

          Mă opresc din ce fac și o oblig să se uite în ochii mei, ținându-i capul cu palma.

          ― Am spus că nu vreau să te grăbesc, că vreau să fii tu pregătită, dar nu știu dacă mai pot aștepta. Te rog, nu mă mai lăsa sa îndur asta! Spune-mi că mă vrei și tu!

          Ochii ei frumoși mă ard și am impresia că mă poate citi așa cum citești o carte. Că poate intra în sufletul meu și poate să mă desfacă în bucăți, să examineze pe rând fiecare bucățică în parte. Să le pună apoi înapoi, în ordinea și în modul pe care-l dorește.

           ― Știi foarte bine că te vreau, îmi spune, în ciuda rușinii care o încearcă în acest moment.

          Dumnezeule! Am vorbit serios când am spus că fata asta poate să-mi provoace o erecție fără efort.