❗Povestea este publicată la editura Stylished Books❗
Amanda nu vorbește. Când inima i-a fost distrusă și-a pierdut și glasul odată cu bucuria. Și-a păstrat însă inocența. Poartă și o cicatrice care să-i amintească mereu ce a pierdut într-o nenorocit...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Face mișto de mine? Vorbește serios? Blaise este o enigmă pentru mine. Nu pot să pic în plasa lui. Poate că este un joc pentu el. Poate încearcă să se distreze pe seama mea. Sau poate vorbește serios... Oricum ar fi, de un lucru sunt singură: Blaise nu este pentru mine. Dacă m-aș avânta într-o relație, m-aș avânta cu totul, iar inima mea, deja frântă, ar fi rănită și mai tare. Balise m-ar frânge. Nu sunt pregătită pentru o nouă lovitură. Așa că, indiferent dacă el glumește sau nu, eu nu pot da curs cuvintelor lui. Cum aș putea fi cu cineva cu care îmi este teamă să fiu chiar și prietenă cu el?
,, Gata cu glumele, Blaise. Ne-am lămurit. Eu nu am iubit, tu nu ai iubită, dar asta nu schimbăfaptulcă suntem doar prieteni. Sau că încercăm să fim prieteni."
Citește și apoi, dându-mi telefonul, fixează cu privirea un loc fix, departe de chipul meu. Mi se pare... dezamăgit? Nu, nu are cum să fie dezamăgit. În cel mai rău caz, ar fi dezamăgit că nu am pus botul la glumele lui.
― Bine, doar prieteni, afirmă. Ne mai vedem.
Pune mâinile pe volan, parcă pregătit să conducă. Mai pe scurt, îmi spune, cu subînțeles, să cobor.
Încuviințez și cobor, în sufletul meu rugându-mă să mai spună ceva, orice, chiar și o glumă de prost gust. Dar nu face asta.
Pornește și se îndepărtează, iar apoi, când este destul de departe, mărește viteza, într-atât de tare încât inima să mi se strângă. Intru în cămin purtând grija lui, dar întrebându-mă în același timp de ce am avut senzația că un ghețar a aterizat fix între noi.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Îl văd pe Alec venind spre mine și aș putea să profit că sunt chiar lângă baia fetelor, dar nu o fac. Ce rost are să mă asund? A fost doar o provocare, acel sărut nu a însemnat nimic. El a rămas doar prietenul meu.
Se apropie de mine cu un zâmbet vibrant, iar sărutul ăla devine tot mai viu în mintea mea. Nu trebuia să accept provocarea aia, sunt absolut conștientă.
