Dragoste tăcută 𝐏𝐔𝐁𝐋𝐈𝐂𝐀𝐓

C A P I T O L U L XXXIII - În limbă după mine

          ― Râdea de tine că umbli și cu Blaise și  cu Alec. Că ești... curva lor.

          Rămân blocată, punând totul cap la cap. Zeyn chiar a spus asta? Iar Blaise, deși nervos pe mine, l-a bătut?

          ― Și să nu mai spun că și-a pus-o iar pe cap pe Lidia doar pentru a te face geloasă, adaugă.

          Casc ochii mari, fără să cred ce aud.

          ,, De ce crezi așa ceva, Lillien?"

          ― Pentru că este fratele meu și pentru  că este evident.

           ,, Ei bine, mie nu mi se pare evident. În fine, trebuie să mă pregătesc."

          ― Ești încăpățânată, fată! Oricum, a fost pentru prima dată când am fost mândră că Blaise s-a bătut, afirmă cu o expresie  serioasă pe chip.

   

          Jumătate de oră mai târziu, la zece și zece minute, se aude o bătaie în ușă, iar stomacul meu protestează din cauza agitației pe care o experimentez el încă de când m-am trezit.

          Pe o parte mi-a fost teamă că nu va veni, iar pe de altă parte, am fost îngrozită de momentul în care va bate la ușă.

          Ei bine, el s-a ținut de cuvânt și a venit doar cu zece minute întârziere.

           Lillien rânjește când vede agitația mea evidentă, dar Slavă Domnului, nu zice nimic.

           Deschid ușa și încerc sa-i zâmbesc blondului care s-a sprijinit de peretele din fața ușii. Se uită în jos, dar își ridică privirea și îmi acordă jumătate de zâmbet. Arată foarte bine îmbrăcat într-o pereche de blugi negri, un tricou negru cu ceva scrisuri și o jachetă de piele de aceiași culoare. Bocancii negri completează ținuta. S-a bărbierit de curând, căci are o mică tăietură pe bărbia bătrățoasă.

           ― Vii sau vrei să te mai holbezi? mă întreabă, iar vocea lui este amuzată.

           Strâng din buze, dar intru înăuntru pentru a-mi lua paltonul. Lillien profită de asta și fuge să vorbească cu el. O aud șoșotind, dar se oprește când apar eu. Mă încrunt la ea, curioasă de ceea ce i-a spus. Îmi zâmbește nonșalantă, apoi îi aruncă o privire  de avertizare lui Blaise. Acesta mormăie ceva indescifrabil.

          Clatin din cap și îi fac cu mâna Lillienei, iar aceasta îmi răspunde la fel, urându-ne distracție plăcută.

          Câteva minute mai târziu suntem în mașina lui și ne îndreptăm spre... dracu' știe unde.

         ,, Și ce facem? " scriu și îi pun telefonul în față pentru a putea citi mai ușor.

         ― Ai mâncat ceva? îmi răspunde tot cu o întrebare.

           ,, Nu astăzi."

         ― Atunci, vom începe cu a lua ceva de mâncare, apoi vei vedea.

          Conduce în tăcere până când oprește în fața unui fast food. Oh, chiar îmi este foame.