Dragoste tăcută 𝐏𝐔𝐁𝐋𝐈𝐂𝐀𝐓

C A P I T O L U L XXXII - La zece

          ,, Nu știu. Probabil Lillien va găsi ceva interesant de făcut." scriu și mă gândesc că  asta doar în posibilitatea în care nu are întâlnire cu Aria.

           ― Ce ar fi să îți înfrumusețez ziua? rânjește.

           Sunt confuză și curioasă.

           ,, Și cum vei face asta, făt frumos? "

          Se apleacă spre mine și simt aproprierea lui prin fiecare terminație nervoasă. Gâtul îmi devine dintr-o dată uscat și devin mai conștientă ca oricând că am dormit lângă el.

           ― Vin să te iau sâmbătă la ora zece, îmi spune privindu-mă direct în ochi, ca și cum mi-ar spune cine știe ce replică romantică sau de impact emoțional.

           ,, Ca să ce? " scriu, țuguindu-mi buzele.

          ― Ești grea de cap, zice și m-aș fi enervat dacă nu chicotea. Te scot în oraș.

          Ridic o sprânceană, surprinsă.

          ,, De ce? "

          Își dă ochii albaștri peste cap și se apleacă și mai multe spre mine. Ține o mână pe spătarul meu și mă atinge cu vârfurile degetelor pe umăr.

          ― Pentru că vreau.

          Nu sunt deloc mulțumită de răspunsul lui. Vreau să mă lămurească în calitate de ce mă invită în oraș. L-aș întreba dacă nu mi-ar fi atât de rușine și dacă nu aș simți nevoia să o iau la goană cât mă țin picioarele.

          Nu este deloc bine că simt chestiile astea pentru el. Nu mă simt deloc bine că Mike nu îmi mai ocupă toată mintea. Cumva, tipul asta, care în mare parte din timp mă  enervează, a ajuns să-mi ocupe o mare parte din minte. Să micșoreze timpul în care mă gândesc la Mike, iar atunci când o fac, când mă gândesc la Mike, să fie din cauza vinovăției.

            Nu, chiar nu îmi place răspunsul lui. Am nevoie de o explicație, pur și simplu.

            ,, Nu, mulțumesc."

           Citește și pare surprins. Pun mâna pe mâner pentru a deschide ușa, dar el mă prinde de braț și mă obligă să stau în loc. Îl privesc cu buzele strânse.

            ― Stai așa, Amanda. De ce? mă ia la rost, deloc mulțumit.

           Scriu cât de pot de repede pe telefon, dar îmi este greu să mă concentrez din cauza mâinii lui care încă îmi este pe braț.

           ,, Nu văd de ce aș ieșii cu tine în oraș."

           ― Pentru că vreau să fim prieteni, spune după câteva minute în care se gândește.

           Mă desumflu imediat. Ce credeam că va spune? Dar sunt conștientă că nu ar fi putut fi alt motiv. Poate se simte vinovat pentru că nu a fost tocmai drăguț cu mine, iar acum încearcă să își mai alunge din vină. Sau, poate, doar îi este milă de mine după ce a aflat despre Mike.