❗Povestea este publicată la editura Stylished Books❗
Amanda nu vorbește. Când inima i-a fost distrusă și-a pierdut și glasul odată cu bucuria. Și-a păstrat însă inocența. Poartă și o cicatrice care să-i amintească mereu ce a pierdut într-o nenorocit...
Tresare și își ridică capul spre mine. Ochii îi alunecă pe pieptul meu gol și nu-mi pot opri rânjetul ăsta.
― Îți place ce vezi? o întreb, profitând de ocazie pentru a mai destinde puțin atmosfera și de a o ajuta să-și ia mintea de la vis.
Își dă ochii peste cap, dar obrajii palizi sau înroșit imediat.
,, Ești plin de tine." scrie.
Cred că telefonul a devenit parte din ea, iar asta este nașpa. Mi-aș dori să poată vorbi, să-i pot auzi vocea.
― Pe bună dreptate, chicotesc.
Mă așez pe canapea, lângă ea și îi ofer cafeaua de care nu s-a atins. Dă din cap în semn de mulțumire și soarbe din ea.
― Îți mai trebuie zahar? o întreb.
,, Nu, mulțumesc. Este bună."
― Deci visul, încep neștiind exact ce să spun.
,, Nu vreau să mai vorbesc despre asta, terog. "
Oftez, dar decid să o las baltă. Nu mai pare deschisă să împărtășească mai multe cu mine, așa că decid să aprind televizorul și să deschid un alt subiect. Unul care nu are legătură cu viața noastră.
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
Blaise s-a oferit să mă aducă la cămin.
Oprește în parcarea căminului și odată cu motorul și inima mea pare să nu mai funcționeze pentru două secunde. Se uită la mine într-un fel ciudat, parcă încercând să ajungă direct în sufletul meu. Am fost surprinsă când a încetat să-mi mai pună întrebări. Am fost surprinsă și de cum a reacționat când a aflat despre Mike. Adică, credeam că mă va asalta cu multe întrebări și va căuta o cale să își bată joc de mine. Dar nu, nu a făcut asta. Ba chiar, mi-a făcut cafea și m-a întrebat dacă mai vreau zahăr.
― Ce faci weekendul viitor? mă întreabă.
Ămm... La asta nu mă așteptam. Credeam că va găsi din nou o cale pentru a se ridica în slăvi, o cale de a umple golul ăsta, dar nu așa. Nu întrebându-mă ce fac weekendul viitor. Habar nu am ce voi face.
