Dragoste tăcută 𝐏𝐔𝐁𝐋𝐈𝐂𝐀𝐓

C A P I T O L U L XXVI - Ai spus că ai un iubit

         Câteva minute mai târziu ieșim toți din sala de cinema. Eu rămân în spate cu Alec sperând că Blaise cu Lidia vor pleca, dar nu am norocul ăsta, căci ei se opresc lângă noi.

        Blaise este foarte distant față de însoțitoarea lui, iar asta îmi umple mintea de gânduri pe care nu le doresc. Nu este treaba mea! mă cert singură.

        ― Ce faceți acum? întreabă Blaise,  băgându-și mâinile în buzunare.

        Alec se uită la mine așteptând să spun eu.  Îmi scot telefonul din buzunarul blugilor și scriu:

       ,, Acasă. Este deja târziu."

        Întorc ecranul pentru a fi în văzul tuturor.

         ― Eu nu vreau să merg acasă și în nici un caz nu vreau să mă întorc la muncă, se plânge Lidia. Blaise, mergem într-un club?

          ― Nu, chiar este târziu. Voi merge și  eu acasă. Încă mă doare capul de noaptea trecută, rostește el, iar inima mea o ia razna.

        Multe lucruri s-au întâmplat noaptea trecută, lucruri care au degenerat în altele.

        Privirea lui mă încălzește din cap până în picioare și îmi provoacă o stare foarte bizară. Pur și simplu nu-mi mai găsesc locul, mâinile mele se mișcă încontinuu pe breteaua genții.

        ― Of! bolborosește ea supărată. Îl prinde de braț și se lasă cu capul pe umărul lui ca și cum l-ar implora să mai stea. Dacă vrei pot veni la tine.

          Mă uit la un cuplu care se sărută în mijlocul clădirii, apoi mă uit la băiatul care vinde popcorn doar pentru a nu fi atentă la conversație, dar urechile mele sunt atente și fără voia mea. Înghit în sec încercând să scap de senzația de nod în gât care mă deranjează.

        ― Nu, poate altă dată, îl aud răspunzându-i și îl văd îndepărtându-se de ea subtil. Amanda, putem vorbi puțin?

         Cand îmi aud numele un fior îmi străbate fiecare mușchi, iar inima îmi sare atât de tare încât o simt până în gât.

          Neg din cap printr-un gest scurt, dar el se încruntă cu o figură încăpățânată. Alec îi aruncă o privire de avertizare pe care Blaise o ignoră cu desăvârșire. Lidia nu înțelege ce se petrece și de ce dintr-o dată tensiunea deja existentă este pe cale să erupă.

         ― Amanda, trebuie să vorbim! repetă el și de data asta nu sună deloc a rugăminte.  De fapt, nu sună a Blaise care face glume în orice moment.

         ― Nu vrea să vorbească cu tine, prietene! intervine Alec și îmi pune o mână pe braț.

        ― Nu te băga! mârâie blondul.

        ― Ce se petrece? ciripește Lidia confuză, dar nu primește nici un răspuns.

        Alec și Blaise se dublează din priviri, amândoi cu maxilarele atât de strânse încât am impresia că dinții li se vor sparge dintr-un moment în altul.  

          Oftez, știind că doar eu pot pune capăt acestei lupte. Îmi pun mâna pe umărul lui Alec și îi transmit din priviri că am de gând să discut cu Blaise de o parte.

        El oftează și aprobă din cap. Blaise o ia înainte, iar eu îl urmez până afară, în întuneric. Dintr-o dată se oprește și așteaptă să fac și eu asta, ca mai apoi să se așeze în fața mea.