Dragoste tăcută 𝐏𝐔𝐁𝐋𝐈𝐂𝐀𝐓

C A P I T O L U L XXV - Întâlnire dublă

        ― După ce mâncăm putem merge la un film, îmi propune el, ignorând privirea blondului.

        Aprob din cap, fiind o idee strălucită. Mă  bucur că nu mi-a propus să ne petrecem restul serii la vreo petrecere din campus.

       ― Măi, măi, asta este cumva o întâlnire? izbucnește Lillien, iar lângă mine îl simt pe Blaise încordându-se.

        Aș vrea să pot spune că este, doar așa pentru a-i arăta lui Blaise că nu sunt rănită de faptul că el m-a considerat una din multele lui fete, dar nu pot. Eu nu sunt la o întâlnire cu Alec, ci pur și simplu ne pierdem timpul împreună, ca amici.

         Alec se uită  la mine, parcă întrebându-mă din priviri ce să răspundă și atunci îmi vine o idee de  care nu sunt sigură. Dar chiar și așa, decid că trebuie să risc.

         Mă uit la Lillien și aprob din cap, apoi mă uit la Alec și îi cercetez reacția. Pare puțin încurcat, dar deranjat nu pare a fi.

         Tresar când Blaise se ridică de la masă cu bruschețe, dar mă relaxez când îi face semn brunetei.

         ― Ce mă bucur pentru voi! ciripește Lillien, iar Aria pare încântată.

          Chelnerița apare, iar Blaise îi cere o bere, menționând să o aducă repede.

          ― În  ultimul timp bei cam mult, îl ceartă sora ei când Blaise se așează din nou la masă.

          Oare din vina mea? Hm, nu cred. Ce legătură aș putea eu să am cu faptul că Blaise este bețiv? Noaptea trecută a venit foarte beat la ușa mea și sper să nu am și în noaptea asta vreo surpriză de genul ăsta. Trebuie să recunosc, a fost drăguț, asta până dimineață  când am luat-o razna și am acceptat să mă sărut și să mă pipăi cu el.

         Bruneta apare cu mâncare, ne-o pune în față, dar îi zâmbește în special lui Blaise. Simt o antipatie uriașă pentru ea, lucru care mi se întâmplă rar.

          ― Sper să îți placă, îi spune fluturând  din genele false, din nou.

          ― Cu siguranță. Lidia, ce ai zice să  ieșim undeva după ce terminăm masa?

         Când aud că vrea să o scoată la o întâlnire privirea mi se întunecă. Respir adânc și mă prefac concentrată pe mâncarea mea, dar ascult cu atenție tot ce se întâmplă în jur. Lillien mă înghiontește pe sub masă, dar o ignor de teamă să nu izbucnesc în lacrimi.

          ― Sunt de tură până la doisprezece, dar  sunt sigură că pot rezolva să plec mai repede, se pisicește ea, încântată din calea afară.

         Mă abțin să nu-mi dau ochii peste cap.

          ― Super! Atunci așa rămâne.

          Lidia pleacă și se face liniște completă. În aer este o tensiune care îmi dă o durere de cap.

          ― Iar ieși cu tipa asta? îl întreabă Alec pe Blaise, dar el tot ce face este să mormăie ceva ce nu înțeleg.

          Mă  simt atât de penibil încât îmi vine să îmi bag capul în mâncare și să nu îl mai scot în veci.

         ― Data trecută  abia ai mai scapat de ea, continuă Alec.

          Lillien și Aria chicotesc, dar  mie nu îmi vine. Mâncarea este bună, așa că încerc din răsputeri să mă concentrez în continuare doar pe ea. Însă nu pot, pentru că conversația  continuă despre același subiect.

          ― O să mă descurc să scap de ea și de data asta, dacă va fi nevoie.

         Își desface berea și o dă pe gât. Îl privesc cu coada ochiului, felul în care gâtul i se mișcă la fiecare înghițitură, ochii albaștri întredeschiși, genele lungi și ușor blonde... Buzele alea mi-au sărutat gâtul, mi-au atins trupul... Iar acum mâinile astea va atinge pe altcineva, mai exact pe chelnerița Lidia. Probabil că tot astăzi a atins cu aceste mâini mari și pe fata cu care stătea pe bancă în curtea Universității.

            ― Bine, râde Alec. Să nu te plângi apoi la mine spunâdu-mi că te sună întruna, că te caută...

           ― Este obișnuit, intervine Lillien. Hai să  vorbim despre ceva mai interesant, comentează, iar eu mă simt ușurată.

          Lillien începe să povestească una alta, lucruri neinteresante, dar totuși relaxante. Sunt  foarte conștientă că Blaise este foarte aproape de mine, iar mirosul de săpun îmi invadează intimitatea, făcându-mi inima să o ia la goană la fiecare respirație.

         ― Dacă ai terminat, mergem? mă întreabă la moment dat Alec, iar atenția tuturor se îndreaptă spre mine. Peste douăzeci de minute începe un film interesant.

          Aprob din cap, cu părere de rău că trebuie să las în farfurie jumătate din mâncare.

           Când ne ridicăm în picioare Blaise se uită la sticla lui de bere de parcă ar fi cel mai interesant lucru din lume.

             ― Distracție plăcută, copii! ne urează Lillien și mă sărută scurt pe obraz.

             ― Să ai grijă de ea, Alec! surâde și Aria.

            Mă înroșesc în obraji, așa că le fac cu mâna și mă grăbesc  să plec, dar nu înainte de a-i mai arunca o privire lui Blaise. Nici acum nu se uită spre noi, dar am impresia că nu este chiar atât  de atent la sticlă cum vrea să dea impresia.

          Ieșim din restaurant și intrăm în mașina lui Alec. Pe o parte mă simt ușurată că nu mai sunt lângă Blaise, dar pe de altă parte, aș fi vrut să mai amân momentul plecării. Mă simt atât de vinovată pentru tot ce simt, mă simt de parcă mi-aș trăda iubitul mort.

          ― A fost bună mâncarea? mă întreabă Alec când ne îndepărtăm de restaurant.

         ,, A fost gustoasă. Mulțumesc că m-ai adus aici!"  

         El citește și își curbează buzele pline.

         ― Probabil ți-a stricat masa idiotul de Blaise.

          Fără să vreau, chiar dacă sunt conștientă că Blaise chiar este un idiot, nu-mi place că Alec vorbește așa despre el. Ridic din umeri.

          Ajungem la cinema în cincisprezece minute și aproape fugim ca să reușim să intrăm la film odată cu restul lumii.

            ― Este un film de groază, mă anunță el când ne așezăm  pe rândul al treilea. Sper că  îți place acest gen.

           Îmi plac filmele de groază, așa că aprob și mă fac comodă, cu cutia de popcorn pe picioarele mele. Nu este prea multă lume în sală, așa că văd bine la ecranul uriaș.

          Încep să mă simt mai bine, să mă bucur de această ieșire care s-a transformat în întâlnire din cauza mea. Va trebui să îi dau de înțeles că suntem doar prieteni până nu este prea târziu .

          Filmul începe,  dar după cinci minute liniștea ne este perturbată de un cuplu. Vine spre noi, iar atunci când îmi ridic privirea văd că nu este deloc un cuplu de necunoscuți . Este chiar Blaise cu Lidia.