❗Povestea este publicată la editura Stylished Books❗
Amanda nu vorbește. Când inima i-a fost distrusă și-a pierdut și glasul odată cu bucuria. Și-a păstrat însă inocența. Poartă și o cicatrice care să-i amintească mereu ce a pierdut într-o nenorocit...
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
Privirea lui mă cercetează din cap până în picioare, trecând înfumurat peste picioarele mele goale, urcând ușor spre fund, spre sânii conturați de materialul strâmt și apoi spre chipul meu îngrozit că îl vede aici. Lillien nu mi-a spus că frate-so ia parte la petrecere, dar la ce se aștepta capul meu sec? Și oricum, de ce mi-ar spune asta? Doar nu a devenit dușmanul meu după o întâmplare rea, nu? Așa sper... Felul în care m-a examinat mi-a dat fiori fierbinți pe șina spinării deși expresia lui nu exprima deloc apreciere.
― Blaise, am auzit niște bârfe despre tine, îi spune Lillien fratelui ei cu un zâmbet dulce.
Blondul deveni rigid, și aruncă o ochiadă spre mine parcă căutând ceva pe fața mea. Habar nu am despre ce bârfă se vorbește însă dintr-o dată devin foarte curioasă.
― S-au mai scos povești, intervine Noah amuzat, dar asta este cea mai tare!
Oare despre ce vorbesc?
― Mă doare-n bască, le răspunde el zemflemitor.
― În basca aia mică! exclamă Noah râzând, iar ca reacție începe și Lillien să râdă necontrolat, bătând cu palmele peste picioare.
Zâmbesc și eu din din cauza reacției lor deși nu mă prind despre ce vorbesc. Privirea răutăcioasă pe care mi-o aruncă Blaise mă face să-mi strâng buzele, oprindu-mi zâmbetul. Mama mă-sii! Tipul ăsta măintimideazăpână la oase.
― După cum i-am spus și lui Alec, pot oricând să arăt mărimea sculei mele, rostește el plin de sine.
Auzindu-i cuvintele obraznice pe care le-a rostit fără pic de jenă obrajii mei se înfierbântează imediat, iar pentru o secundă ochii mei coboară spre șlițul blugilor mulați pe care-i poartă. Însă îmi feresc imediat privirea înjurându-mă în gând pentru gestul meu.
― Că veni vorba, unde a dispărut Alec? îl întreabă Noah uitându-se în jur după acest băiat pe care nu l-am mai văzut niciodată.
Deocamdată atmosfera este relaxantă doar pentru că sunt ocupați cu discuția lor la care eu sunt total pe dinafară. Stau în picioare lângă Lillien, încercând să-mi creez o aură în jurul meu cu scopul de a mă face invizibilă. Dar nu sunt într-un film cu ființe supranaturale, așa că doar mă folosesc de acest lucru pentru a mă simți mai în siguranță.
― A plecat să mai cumpere bere pentru că este pe terminate, îi răspunde acesta.
― Eu i-am spus că nu ne va ajunge, mormăie Noah. Încăpățânat că de obicei, așa-i trebuie!
― Vii cu mine până la baie? mă întreabă Lillien la un moment dat.
