La ora de spaniolă Zayn se așază din nou lângă mine. Devin încordată și mă rog din răsputeri să nu mi se adreseze.
Lillien mi-a spus foarte clar ce a spus despre mine, cuvintele lui fiind și motivul pentru care Blaise l-a luat la bătaie.
Se uită în față și nu pare să-mi acorde atenție, detaliu care mă face să răsuflu ușurată.
Profesoara intră în clasă salutându-ne și toată lumea face la fel. Începe și predarea și încă nu mi s-a adresat. Mă bucur dar, sinceră să fiu, nu înțeleg de ce s-a pus lângă mine. Mai sunt cel puțin cinci locuri libere, ba chiar într-o bancă nu stă nimeni, deci locul de lângă mine nu este ultima opțiune. Dar se pare că este prima opțiune pentru Zayn. Pentru cineva care are o părere atât de proastă despre mine, asta este cam ciudat.
,, Iubito, ce faci? "
Deschid mesajul de la Blaise, iar o mică grimasă îmi formează buzele.
,, Sunt bine, Blaise. Ne vedem după ore."
Nu sunt supărată pe el, ci sunt supărată pe situație. Dar voi fi bine, îmi spun. Trebuie să trec peste asta. Alec a fost... puțin răutăcios. Ar fi putut să nu-i spună asta față cu mine, dar am impresia că a făcut-o dintr-un impuls de moment. Nu vreau să cred că a vrut să mă rănească.
Ora se termină atât de repede încât am impresia că nu s-au scurs nici cincisprezece minute din ea. Îmi strâng lucrurile și le bag în rucsac, în tot acest timp fiind privită de Zayn care nu s-a ridicat de la locul lui.
Trec pe lângă el, strângându-mi rucsacul la piept, dar nu sunt surprinsă când vine după mine. Ies din sală și, oftând zgomotos, mă întorc cu fața la el.
Mă privește spășit.
Oare ce vrea de la mine?
― Ai două minute libere, Amanda?
Strâng din buze, expresia mea să fie rece și enervată pentru el, doar așa l-aș putea face să se țină la distanță de mine.
― Te rog, Amanda! spune pe un ton jos și își trece mâna prin păr, parcă nesigur pe el.
― Te rog, spune ce ai de spus și dispari! se aude o voce din spatele meu.
Blaise.
Vine și își pune brațul peste umerii mei, trăgându-mă mult prea protector spre el. Zayn privește acest gest cu o expresie de scârbă, iar observând acest lucru numai mă enervez mai tare.
Care este problema lui, până la urmă? Nu-mi amintesc să fi fost ceva între noi, nici măcar nu am vorbit prea mult. Ce are cu mine? De ce a spus despre mine că sunt curva lui Blaise și a lui Alec? Știu doar că în acest moment, dacă ar mai spune ceva nelalocului lui, Blaise ar putea să sară din nou la bătaie. Asta ar însemna că riscă exmatricularea.
Așa că îl iau de mână și îl trag după mine, lăsându-l în urma noastră pe Zayn.
― Hei, Amanda, lasă-l să vorbească! Să vedem ce mai are de spus, de data asta.
Nu l-aș băga în seamă dacă nu și-ar înteți strânsoarea în jurul mâinii mele și nu m-ar opri în loc, fără să-mi dea drumul nici atunci când încerc să mă smucesc.
― Hei, Zayn, te ascultă! strigă el, iar Zayn care dădea să se îndepărteze se întoarce și vine spre noi.
,, Spune! " scriu pe telefon cu mâna liberă.
― Voiam să îmi cer scuze pentru ce am spus la petrecere, îmi spune evitând să-l privească pe blondul de lângă mine. Am fost beat, adaugă, iar privirea lui chiar este una sinceră și mă mai înmoaie puțin.
,, Este în regulă." scriu.
Blaise pufnește lângă mine, deloc de acord.
― Pa, Zayn!
După ce îl salută ironic, iar eu îmi dau ochii peste cap, ne îndepărtăm spre următoarea oră.
Nu spunem nimic un timp, dar asta nu-l oprește pe Blaise să mă prindă de talie și să mă lipească de pieptul său, în mijlocul coridorului plin de studenți curioși și bagăcioși. Le simt privirea în ceafă în timp ce mă sărută lent și pe îndelete, o mână ajungând să-mi țină maxilarul cu blândețe.
Mă bucur că Lidia nu învață la univeristatea asta. Dacă ar învăța, îmi este teamă că nu am avea liniște.
― Ce facem după ore? mă întreabă când ne oprim să ne tragem sufletul.
Ridic din umeri.
,, Învățăm? "
― Ce? Nici gând! exclamă.
Ochii lui Blaise sunt destul de greu de redat, având o expresivitate aparte, dar după ce îi desenez și îi șterg de două ori, reușesc să îi fac destul de asemănători cu cei din realitate.
Ridic foaia A4 în fața ochilor și un zâmbet mulțumit îmi colorează chipul. Dar, zâmbetul îmi dispare, căci chiar în acel moment Blaise deschide ușa camerei mele de cămin, iar ochii îi cad fix pe desenul la care am lucrat timp de o oră.
Rușinea care năvălește în sufletul meu este atât de copleșitoare încât obrajii îmi devin rumeni numaidecât.
Încerc să îl ascund printre celelalte foi goale din pat, dar efortul meu este în zadar, Blaise venind cu pași mari și smulgându-l de acolo cu un rânjet enorm. Buzele lui îmi taie respirația de fiecare dată când le văd arcuindu-se în felul ăsta sexy.
― Știi că ești foarte atrăgătoare când te înrosești așa? mă întreabă, privindu-mă printre genele lungi și dese.
Mă ridic și îl lovesc peste braț, dar el mă înfașcă de spate și mă lipește de el, ajungând lipită strâns de trupul lui. Zâmbetul meu nu ar putea fi ascuns nici dacă mi-aș folosi toată puterea pentru a face asta.
― Și mai știi că nu este greu de observat momentul în care îmi privești buzele cu dorință? îmi șoptește pe pielea gâtului, iar fiorul care mă trece este puternic.
Ridic din umeri, fiind singurul gest pe care-l pot face.
Mă mușcă ușor de pielea umărului și încerc să mă desprind de el, dar strânsoarea lui este puternică. Râsul meu colorat răsună în tot dormitorul când repetă gestul, iar în scurt timp mă aflu în pat, cu Blaise peste mine, gâdilându-mă și mușcându-mă blând de gât, burta, brațe și de fiecare părticică goală de piele. Mă zbat și țip degeaba, căci el nu se îndură absolut deloc.
Iar râsul lui... ei bine, îmi face pielea de găină.
Câteva minute mai târziu mă aflu cu capul pe pieptul lui și îi ascult respirația. Degetele lui îmi trec prin păr, mângâindu-mă.
Suspin de plăcere.
Au trecut puțin peste două săptămâni de când ne-am mărturisit sentimentele, iar de atunci am petrecut mai mult timp împreună decât separat. Fiecare zi lângă el este ceva nou față de viața pe care o aveam înainte de el. Uneori mă surprinde cu un sărut în momentele în care mă aștept mai puțin, alte ori cu momentele în care vine la mine pe neașteptate. A trebuit mereu să fiu atentă să fiu îmbrăcată în caz că apare la mine din senin.
,, Lillien nu doarme acasă în noaptea asta " îl anunț, ridicându-mi privirea spre chipul lui.
O încruntătură de toată frumusețea îi înrăspește expresia senină.
― Doarme la Aria?
Nu pot înțelege din tonul lui ce părere are despre asta.
,, Da."
― Știi, încă mi se pare ciudată toată chestia asta și nu pot spune că sunt sută la sută împăcat cu... ăăă... cu faptul că sora mea și-o trage cu o fată. Asta ar trebui să fie treaba mea și este tare stânjenitor. Adică, eu cu sora mea am fost în concurență la a câștiga inima fetelor?
Mă ridic ca fulgerul de pe pieptul lui, iar palma ușoară cu care se trezește îl ia prin surprindere.
Treaba lui? Deci treaba lui este să și-o tragă cu fete?
Cred că Blaise își dă seama de ce am reacționat așa, căci își lasă capul pe spate și izbucnește într-un râs gălăgios care cred că se aude de pe cealaltă parte a planetei.
― Mă refeream la trecut, blondo. Trebuia, asta trebuia să spun. Deși, merge și la prezent, având în vedere că trebuie să conving pe cineva să mă lase să i-o...
Nu poate continua propoziția din moment ce palma mea îi acoperă gura. Țip când își înfige dinții în pielea palmei și sunt nevoită să îmi retrag mâna, scuturâd-o.
― Trag, își termină propoziția, rânjind mulțumit.
Clatin din cap.
,, Ești un nesimțit, Blaise! Oricum, vei avea mult de muncă pentru a mă convinge. " scriu pe telefon, iar privirea lui este fierbinte în momentul în care termină de citit.
― Mă provoci, iubito?
Asta am făcut?