Dragul meu ticalos de Daria Dontova
"Dragul meu ticălos" a Dariei Dontova este primul roman rusesc pe care-l citesc dupa multa vreme in care m-am delectat cu binecunoscutii clasici (Dostoievski, Tolstoi etc). Titlul nu are nicio treaba cu povestea, dar trebuie sa recunosc ca in prima faza asta m-a atras. Cartea se citeste repede pentru ca este scrisa intr-un mod absolut lejer si nepretentios. Singurul lucru care m-a enervat, a fost faptul ca mi-a fost imposibil sa retin numele personajelor si mereu le confundam. Sunt foarte multe personaje, autoarea foloseste pe langa numele lor, diminutive (gen Maria-Mariuta) iar asta bulverseaza. Pe la jumatatea cartii am reusit sa ma prind care e cine si cum. Asta este dezavantajul numelor slave cu care nu sunt invatata, insa chiar si asa, povestea m-a prins repede si am citit-o cu drag. Mi-a plăcut modul în care autoare a impletit umorul cu misterul si aventurile amuzante cu cele periculoase. In doua vorbe, in carte este vorba despre o tanara citoare de romane politiste care printr-un context neplanuit, ajunge sa intre in aventura vietii ei. Trebuie sa gaseasca fratele unei fete, pentru a-i inmana o mostenire lasata de aceasta. Toata cartea se invarte in jurul acestei cautari care devine din ce in ce mai periculoasa pe masura ce drumul se umple de cadavre. Personajul principal trece printr-o gramada de lucruri ceea ce face ca povestea sa fie destul de antrenanta. Dialogul ei cu ceilalti membri ai casei sunt delicioase, si chiar le-am savurat mai mult decat intriga politista in sine.
Ce mi-a placut cel mai mult si trebuie sa recunosc ca asta am vazut numai in cartile slave, fiecare personaj din carte are cate o poveste, cate un pasaj in care stii cine e, de unde vine si ce rol are... astfel am ajuns sa cunosc 10-15 povesti de viata intr-o singura carte (chiar si a animalelor de companie pe care acestia le detin), si aceea una care se vrea cu tenta politista. Nu e chiar politista pt ca personajul principal este o tanara normala, dar pasionata de seriale si carti politiste, insa e misto. Pe alocuri am asociat-o pe Lampia (vedeti am retinut un nume-singurul de altfel ) cu Melania lui Ojog Brasoveanu, si ale ei aventuri. Si cartea asta face parte dintr-o serie, insa se poate citi separat. Are un epilog, asadar nu va lasa in aer. 4/5 stele.
YOU ARE READING
RECENZII CARTI (citite -2019)
RandomA fi cititor înseamnă a-ți construi propriul paradis, pentru ca viata este o carte, si noi doar o fila din ea! Aici voi asterne gandurile si parerile despre cartile pe care le citesc (nu neaparat de pe wattpad). Mentionez faptul ca parerile sunt pe...
