Împletind Iubirea - Varianta Rescrisă

CAPITOLUL 14

Perspectiva Mayei

Înainte de a-mi strecura trupul gol, sub șuvoiul de apă, care pică din tavanul cabinei de duș, îi trimit mamei mesajul de care tot zicea Alex, în care îi dau o scurtă explicație în legătură cu grămada de jurnaliști ce îi vor păzi ușa și o anunț că astăzi, la prânz, vom avea un invitat în plus.

Jocul a început deja, și doar dacă ne jucăm foarte bine cărțile, vom câștiga, iar eu nu mai sunt obișnuită să pierd.

În nici un caz!

În dragoste am pierdut odată și sufletul mi-a fost mult prea fărâmițat pentru a-mi mai permite să îl distrug și a doua oară, iar în afaceri, cred că încrederea pe care o am în mine însămi și tot ceea ce, cu răbdare, tata m-a învățat de-a lungul timpului, nu mi-a dat voie să cedez, încheind contracte doar atunci când eu am avut câștig de cauză, deci, vom juca cărțile în așa fel încât și de data aceasta să ne fie nouă bine!

Indiferent de ceea ce va trebui să facem pentru asta!

Imediat ce toți mușchii, mângâiați de apa fierbinte, mi se ralaxează, decid că e momentul să mă strecor afară din încăperea de cristal, predându-mă senzației de confort oferită de halatul de baie plușat, pe care l-am găsit agățat de ușă.

Mirosul de levănțică îmi mângâie nasul, făcându-mă să mă imaginez alergând fericită, cu părul desfăcut, zburând în bătaia vântului, pe câmpuri întinse, îmbâcsite cu această plantă.

Imediat ce mă așez pe marginea patului, deschid valiza pe care domnul de la poartă a fost drăguț să mi-o aducă până aici, și nu ezit nici o clipă înainte de a-mi alege o pereche de blugi ce mi se mulează perfect pe picioare, de parcă ar fi parte din mine, și o bluziță de mătase, roz prăfuit, pe care le accesorizez cu o pereche de stiletto negri și un sacou de aceeași culoare.

Îmbrac hainele repede, conștientă fiind de faptul că am întârziat destul cu dușul, dar după ce arunc o privire fugitivă în oglinda din dressing, strâmb ușor din nas și îmi schimb bluza cu un tricou alb, imprimat cu Mickey Mouse. Mult mai bine acum!

Dacă e ceva ce nu s-a schimbat niciodată, acel lucru este stângăcia de care dau dovadă atunci când trebuie să îmi aranjez părul. Buclele nu mi-au ieșit niciodată atât de perfect precum mi-ar plăcea, iar cocurile neglijente pe care mi le fac, arată mai mult a cuiburi de ciori, așa că de fiecare dată recurg la același lucru: placa de îndreptat părul!

Cât ea se încinge, îmi recuperez din bagaj cutiuța cu puținele produse de make-up pe care le folosesc zilnic și, după ce îmi aplic un strat de cremă protectoare, îmi fac o dungă subțire de tuș, așa cum m-a învățat Catalina și îmi aplic un strat de rimel pe gen, iar buzele le îmbrac în veșnicul meu ruj roșu, atrăgând atenția asupra lor.

Așa, mult mai bine acum!

Dacă vreau să par fericită, trebuie să fiu frumoasă, femeile fericite, întotdeauna strălucesc!

Poate că ochii mă vor trăda, căci de când am aflat despre trădarea lui Eduardo, nu au mai sclipit, nu în felul ăla, nu așa cum o faci atunci când iubirea îți curge prin vene, însă nu contează, nu îi vor putea vedea, căci vor sta bine ascunși în spatele ochelarilor de soare, în timp ce cu buzele voi zâmbi.

Jumătate de oră mai târziu, cu părul drept și geanta atârnată pe un umăr, pășesc afară din lift, dând nas în nas cu domnul Francisco, care stă liniștit, pe canapeaua din mijlocul livingului, uitându-se la o cursă de motociclete. Aud comentatorul zicând că Mark Márquez este în frunte și zâmbesc. Băiatul ăla chiar este foarte bun!