Împletind Iubirea - Varianta Rescrisă

CAPITOLUL 4

         

       

          Trei ani mai târziu!

       — Clara, mai avem ceva pentru astăzi? îmi întreb secretara, apăsând pe butonul din dreapta telefonului, ce face legătura cu biroul ei, în timp ce privesc ceasul, primit cadou anul trecut de la tata, ce stă deasupra ușii de la intrare.

       Nu mare îmi este mirarea când văd că este deja patru și jumătate. Ziua mea a fost plină, în adevăratul sens al cuvântului, căci nu am avut timp nici măcar pentru a mănca și, la naiba cu toate, este vineri după-amiază, iar eu, ca de obicei, sunt tot la birou îngropată în hârtii și dosare, de parcă nimic pe lumea asta, în afară de afacere, nu ar mai conta.

         În ultima vreme chiar am impresia că nu mai știu să fac nimic altceva, rutina invadându-mi groaznic de tare viața, făcându-mă să mă simt ca o femeie de vârsta a treia, văduvă, care s-a închis într-un bol de cristal pentru a se putea feri de lume și pericolele ei, în loc să își ia inima în dinți pentru a-și croi un drum ferm prin viață, bucurându-se de tot ceea ce ea îi oferă.

         — Deocamdată nu, domnișoară, însă la ora 21:30 aveți organizată o cină de afaceri cu domnul Alexander Marquez, cel ce ne va ajuta cu extinderea în America, vocea serioasă a fetei, de la celălalt capăt al telefonului, se aude, umplând liniștea care mă înconjoară.

         — OK, Clara. Mulțumesc! îi răspund, privind în gol. Adu-mi te rog un ceai de tei și pe urmă, dacă ai terminat, poți pleca acasă, continui, trecându-mi ușor mâna prin păr, într-un gest care îmi trădează întotdeauna starea de nervi, ce clocotește în interiorul meu, precum apa într-o oală sub presiune, care este pe punctul de a exploda. Este vineri și probabil ai planuri pentru această seară, închei, încercând să îmi înăbuș un suspin.

           Ceva îmi spune că, până la urmă, va fi o seară lungă, deoarece, cu toate că nu-l cunosc personal pe acest Alexander Marquez, din ce scrie în presă pare a fi nu doar unul dintre cei mai afemeiați burlaci ai Spaniei, ci și unul dintre cei mai îngâmfați și prepotenți bărbați, ce țin prima pagină a tabloidelor cu săptămâna.

          Prin patul lui, de-a lungul timpului, a trecut o adevărată varietate de femei din absolut toate clasele sociale și de vârste tot mai diverse, spre deliciul paparaților, care îl vânează la tot pasul, de parcă el ar fi prințul Spaniei.

          Fotomodele, actrițe, cântărețe, femei de afaceri și secretare, sunt doar o parte dintre cele care se încadrează perfect, în preferințele bărbatului, ce pare că nu vrea să lase dragostea să intre în viața sa.

          Însă, nu le pot judeca! Este de înteles că toate și-l doresc. Alexander este un bărbat frumos, în sensul cel mai pur al cuvântului. Corpul la fel de bine sculptat precum cel al unui zeu din antichitate, părul de culoarea unei nopți fără stele și ochii negrii, precum adâncurile cele mai învolburate ale oceanelor, atrag toate privirile sexului frumos și cuceresc orice femeie își dorește, într-o clipă.

          Poate că dragostea nu este pentru el și este blestemat să nu o cunoască, însă în afaceri este cel mai bun! La doar douăzeci și opt de ani, este destul de bine cunoscut atât în Europa, cât și în Statele Unite, pentru capacitatea de a face bani din nimic. Hotelurile, moștenite de la tatăl său, nu au mers niciodată la fel de bine ca acum, Spa-urile și terenurile de sport sunt, de altfel, mai mult decât productive, iar în cluburile lui se dau cele mai trăsnet petreceri de pe toată Costa Blanca.

           Scârțâitul surd făcut de ușă, mă scoate dintre ganduri, atunci când Clara pătrunde în încăpere cu cana mea de ceai în mână. Îi fac semn să mi-o lase pe birou, în timp ce încerc să îmi alung din minte imaginea Domnului Marquez. Nu trebuie să mă afecteze pe mine ceea ce este el ca și bărbat, oricât de frumos ar fi, important este să îmi ating eu scopul.