Împletind Iubirea - Varianta Rescrisă

Capitolul 16

- Tu? este tot ceea ce reușesc să spun după ce deschid uşa și văd cine se află în spatele ei.

Se pare că trecutul mă urmărește oriunde aş fi și orice aş face, iar liniștea pe care mi-o doream astăzi tocmai a fost spulberată în clipa în care ușa a fost deschisă și în casă a intrat trecutul, sau, mai bine spus o parte importantă din el.

În minte îmi vin automat imagini din club, vocea ei plină de ură din seara aceea răsună asurzitoare, în timp ce cicatrici pe care le credeam vindecate, sângerează din nou, iar mie îmi vine să mă ascund într-un colț și să plâng. Însă de data aceasta nu o voi face! De data aceasta voi strânge din dinți și voi zâmbi, nu-mi voi lăsa sufletul să cadă din nou în neant.

- Daniella! Intră! Flavio tocmai voia să te sune. Matei unde este? întreabă Alexander repede, căutând, în același timp, pe cineva cu privirea.

- Bună! Era Darck în față și a plecat cu el la băieți. Știi doar că adoră câinele ăla! îi răspunde făcând abstracție de mine.

- Daniella ea este Maya, colega mea de casă! Maya ea este Daniella, soția lui Flavio! Alexander continuă discuția, fără să știe cât de bine ne cunoaștem noi două.

- Încântată, Maya! spune aceasta în timp ce întinde mână spre mine.
Este nebuna daca crede ca o sa ii fac jocul! îmi spun în gând, lăsând-o cu mâna întinsă.

Şi apoi cedez! Toate zidurile create de mic cad, se transformă în praf şi pulbere, ca mai apoi vântul să le ducă numai el ştie unde, lăsându-mă fără adăpost în plină furtună. Aşa că fug, atât cât mă țin picioarele, ascunzându-mă după prima uşă ce îmi iese în cale. Bucătăria!

Închid uşa cu forță și mă las în jos, alunecând pe aceasta până ce ajung cu fundul pe gresie. Îmi pun palmele la ochi, în timp ce îmi sprijin coatele de genunchi, lăsând să îmi treacă prin minte, din nou, imagini din baia clubului ''The Gost'', din ziua nunții, articolele din ziare, poze cu ei doi, declarațiile lor... Şi fără să îmi dau seama lacrimile încep să îmi curgă pe obraji...

Când l-am văzut pe Eduardo nu am avut nici măcar o reacție, nu am simțit nimic, dar acum, de ce naiba acum mă simt aşa? Și cum de a ajuns nevasta lui Flavio?

- Hey, ești bine? mă întreabă Alexander în timp ce se așează în genunchi în fața mea, realizând că am fost atât de prinsă în gânduri încât nici măcar nu am auzit când a intrat, de ușă nici nu se pune problema, căci peretele de sticlă ce dă spre terasă este strâns de azi de dimineață.

Nu îi răspund, însă îmi ridic fața spre el, îl analizez timp de câteva secunde, iar apoi mă arunc pur și simplu în bratele lui și încep să plâng și mai tare. Alex, probabil bulversat de reacția mea, mă strânge și mai tare la pieptul lui, în timp ce se ridică cu mine în brațe, fără să zică nimic, și urcă la mine în dormitor.

Tăcerea lui îmi face bine, mă linişteşte într-un mod ciudat, cum nimic nu a făcut-o vreodată. Imediat ce se așează pe marginea patului, mă pune la el pe genunchi, în timp ce eu îmi așez capul pe pieptul lui, și mă las mângâiată ușor, cu mâna sa, pe coapsă. După câteva minute în care tot ce sa auzit în dormitor au fost suspinele mele și vocea lui caldă, cu care încerca, repetându-mi fraze încurajatoare, să mă facă să mă opresc din plans.

Reușesc, într-un final să mă liniştesc, însă realitatea mă izbește dur când îmi dau seama că încă odată, în mai puțin de o săptămână, în brațele lui mă simt mai protejată ca în oricare alt loc din lumea aceasta, însă, după încă câteva minute în care mă bucur de apropierea noastră, mult mai lucidă de data aceasta, mă gândesc că am profitat cam mult de amabilitatea lui, așa că, ușor rușinați, îmi ridic capul de pe pieptul lui și încerc să schitez un zâmbet, însă tot ce îmi iese este o grimaşă jalnică la care el îmi răspunde cu un zâmbet cald.