Împletind Iubirea - Varianta Rescrisă

Capitolul 44

- Maya Fernandez! rostesc cu voce tare, privindu-l fără pic de teamă pe cel ce îmi fixează uluit mâna ce o am întinsă spre el, fără să schimbe, în nici un moment, direcția armei.

Poate că sunt nebună, cel puțin așa mă văd eu, însă în momentul acesta, nu simt nici măcar un pic de frică pentru mine, toată este îndreptată asupra bărbatului a cărei privire simt cum îmi arde spatele.

Sunt conștientă că nu este, absolut deloc, de acord cu ceea ce fac, dar așa cum am mai spus, la bine și la rău împreună, iar eu sunt dispusă să îmi asum orice risc.

Nu știu unde se va ajunge cu ceea ce fac acum, nu m-am gândit niciodată la riscuri sau la ce voi face mai departe, nu știu nici măcar cine este bărbatul prin a cărei privire trec o mie de stări și sentimente ce nu mă ajută cu nimic în a-mi da seama de ceea ce gândește, dar ceva, în adâncul sufletului meu, îmi spune că nimic rău nu-mi va face.

Pentru o secundă mi s-a părut că admirația este ceea ce am citit în sclipirea din ochii săi, dar a trecut prea repede pentru a-mi putea da seama cu exactitate. Poate doar mi s-a părut, sau poate că omul acesta nu este ceea ce pare.

- Acum înțeleg! rostește ferm, privindu-l pe Alexander pe deasupra umărului meu, în timp ce lasă mâna cu arma jos. Și eu aș iubi o astfel de femeie. Ce bărbat nu ar iubi o femeie ce se aruncă în bătaia armei, doar pentru a-l salva pe el? Ești un nenorocit norocos, însă asta nu te va salva.

- Nu cred că mai avem ce discuta pe tema asta, ți-am spus deja Zapatero, am de gând să mă retrag, nu mă mai interesează ce face restul! îl întrerupe vorbind clar și ferm, Alexander, însă eu i-am putut percepe, fără să îl văd, teama. Teama că eu aș putea păți ceva, teama că bărbatul ce își plimbă privirea de la mine, la el și invers, mi-ar putea face ceva rău, ceva ce el nu va putea împiedica.

- Nu vei putea ieși din asta decât mort! Știi prea multe băiete, cunoști prea multe persoane băgate în afacere, nu te vor lăsa să pleci! îl contrazice privindu-mă mai mult pe mine decât pe el, iar pentru prima dată de când iubitul meu i-a rostit numele, îmi dau seama că acesta îmi sună cunoscut, însă nu știu unde l-am mai auzit.

- O voi face, cu sau fără acordul vostru, nu v-am cerut niciodată voie pentru nimic, nu o voi face nici acum! E viața mea, Jose! îl avertizează ferm logodnicul meu, făcându-mă să îmi dau seama că, dincolo de toată discuția aceasta, iubitul meu are, în conducerea acestei bande, un loc mai bun și mai important decât bărbatul ce are din nou toată atenția îndreptată asupra mea.

- E nebunie curată ceea ce faci tu, mi se adresează blând, făcând abstracție de toți ceilalți din jurul nostru.

Dacă până acum încercam să mă concentrez atât asupra lui Alex cât și a bărbatului din fața mea, acum toată atenția îmi este captată de cel din urmă și de felul în care mă privește.

- Știi, aș fi vrut să aibă și fiica mea, curajul tău, să fie capabilă să își înfrunte singură problemele, însă nu e așa, se folosește de rău pentru a obține ceea ce dorește! continuă să rostească ușor și rar, parcă lăsându-mi mie posibilitatea de a-i procesa și memora cuvintele.

Nu știu cine este omul acesta, nu știu ce rol are în toată nebunia asta, nu știu nici de ce este el cel ce îl previne pe iubitul meu că nu poate ieși din grupare, singurul lucru de care reușesc să fiu conștientă este avertizarea ce aproape îi este palpabilă în glas.

- Ai grijă, Maya! Vor vrea să se răzbune pe Alexander, iar tu vei fi persoana prin care o vor face, încheie discursul în același ritm, apoi, în timp ce le face semn celorlalți să lase armele jos, se răsucește pe călcâie și pleacă.