Împletind Iubirea - Varianta Rescrisă

Capitolul 35

      Țârâitul ceasului, de pe noptiera lui Alex mă trage din ghearele somnului, din lumea lui Moș Ene, unde eram înconjurată de un câmp verde crud, ce ține cât vezi cu ochii, plin cu migdali înfloriți.

       Parfumul dulce al florilor de culoarea laptelui îmi răsfăța simțul olfactic, verdele crud al ierbii și al frunzelor, împletit cu albastrul limpede al cerului senin îmi alinta irișii de culoarea mării, iar zumzăitul albinelor, completa cu măiestrie tabloul din fața mea.

      Raiul! În visul meu am ajuns în Rai, așa am crezut întotdeauna că trebuie să fie locul acela. Pajiști verzi, întinse până dincolo de locul în care cerul și pământul se întâlnesc, presărate, ici-colo cu arbori fructiferi ce au coroanele bogate și frumos tunse, grădini imense cu cele mai bune și gustoase bogații ale naturii, animale ce stau tolănite pe iarba fragedă, lăsându-se îmbăiate de razele tandre ale soarelui, râuri cu ape reci și limpezi ce curg furioase spre lacuri pline cu pești ce înoată grațios, fără teamă că cineva i-ar putea momii și omorâ.

          Acesta este Raiul meu. Liniște, pace, iubire, bogăția naturii și frumusețea ei, însă, de data aceasta, din frumosul tablou, ce nici pictori precum Picasso, Monet sau Da Vinci, nu ar fi capabili să îl reproducă, lipsea el, bărbatul ce mi-a acaparat mintea și sufletul, ce mă face să mă simt vie, să zbor și să vibrez de plăcere, ce a ajuns centrul universului meu, ce în momentul acesta doarme dus, întors cu fața spre mine, ca și cum nenorocita aia de alarmă nici nu ar suna în urechile lui.

        Mă întind ușor peste el, încercând să nu îl trezesc, și o opresc. Cred și eu că este obosit! Am avut un week-end plin. Flavio cu Daniella și Matei au dormit aici, iar Alex nu s-a dezlipit de micul ștrumf decât atunci când acesta a trebuit să doarmă. Au mâncat împreună, s-au jucat amândoi, ba chiar îl lua cu el și în birou atunci când avea de dat vreun telefon important sau de rezolvat vreo problemă legată de sediu sau de celelalte afaceri ale lui. Îl iubește și îl răsfață ca pe propriul copil, iar acest lucru mă face să mă gândesc cât de protector ar fi Alex cu un copil al lui, de fapt, cu toată echipa de fotbal pe care și-o dorește.

          Îmi reiau locul pe jumătatea mea de pat având grijă ca mâna lui Alex să rămână pe șoldul meu. Știu sigur că în momentul în care nu mă va mai simți lângă el se va trezi. Așa se întâmplă de fiecare dată. Azi-noapte m-am trezit de două ori pentru a merge la baie, iar de fiecare dată Alex s-a trezit și m-a căutat disperat prin casă.

         Nu știu de ce, dar am impresia că el încă crede că voi da fuga în brațele lui Eduardo pentru a afla răspunsurile la toate întrebările ce îmi bântuie gândurile, însă nu am să o fac.

        Am încredere în bărbatul meu frumos, știu că atunci când se va simți pregătit îmi va satisface fiecare curiozitate în parte, îmi va povesti tot ceea ce se ascunde în spatele bărbatului puternic și deștept pe care toate femeile și-l doresc, pe care majoritatea bărbaților îl invidiază.

         Cât de multe s-au schimbat în ultimele săptămâni! El nu mai apare în ziare în fiecare zi la mâna altei domnișoare, ci doar cu și lângă mine, iar eu, eu am ajuns iarăși pe prima pagină a tabloidelor. Sinceră să fiu nu îmi era dor să fiu urmărită douăzeci și patru din douăzeci și patru de ore de o ceată de fotografi curioși, dar nu aș schimba tot ceea ce se întâmplă pentru nimic în lume.

       Îmi plimb privirea pe chipul său relaxat și cu toate că îi cunosc fiecare bucățică de piele în parte, tot îmi sare inima o bătaie când ajung în dreptul buzelor de culoarea florilor de cireșe, ușor întredeschise.

          Am nevoie de toată stăpânirea de sine de care sunt capabilă pentru a nu mă năpusti asupra lor. Pur și simplu nu mă pot sătura de ele! L-aș săruta o dată și încă o dată și încă o dată, oprindu-mă doar atunci când nevoia de aer ar fi mai mult decât necesară, însă doar pentru un moment, apoi aș lua-o de la început și aș repeta asta până când moartea ne va prinde în brațele ei meschine.