Împletind Iubirea - Varianta Rescrisă

Capitolul 20

De duminică nu știu nimic de Alex. În afară de câteva mesaje scurte în care mă întreabă dacă sunt bine și îmi promite că îmi va povesti mai multe când vine, nu știu nimic de el... nu știu la ce naiba sediu s-a referit Quique, nu știu cu ce transport au probleme și nu știu unde au dispărut toți. La firmă nu este decât Flavio, uneori apare și Mark, dar amândoi sunt extrem de sănătoși și nervoși, iar de fiecare dată când întreb de colegul meu de casă, mi se spune că este plecat cu afaceri. Este frustrant să nu știu nimic, mai ales când am impresia că sunt singura căreia i se ascund lucruri.

Ciudat este faptul că oarecum Alexander îmi lipsește într-un mod ciudat... îmi lipsesc glumele lui... felul lui protectiv de a se comporta cu mine... Până și casa mi se pare mai goală fără el.

Flavio mă întreabă în fiecare zi dacă mă simt urmărită, dacă am observat ceva ciudat în jurul meu, sau la cei cu care intru în contact. Răspunsul meu este de fiecare dată nu, sinceră să fiu, săptămâna aceasta am fost ceva mai aeriană decât de obicei, așa că, în momentul acesta, chiar dacă ar fi încercat cineva să mă urmărească, nu aș fi observat, dar, la naiba dacă îmi dădeam seama la început, de unde tot interesul ăsta în legătură cu siguranța mea, însă pe parcursul acestei săptămâni am înțeles că poate asta este felul lui de a mă proteja.

Odată cu plecarea lui Alexander au dispărut și amenințările directe ale lui Eduardo, iar pentru asta nu pot fi decât bucuroasă. Chiar nu îmi doresc să ajung să fiu nevoită să nu mă pot afișa în public decât însoțită de doi bodyguarzi, așa cum nu îmi doresc nici să îmi fie frică să merg singură la birou, acasă la părinții mei sau la mall și alte locuri pe care le mai frecventăm noi fetele.

Încă de luni de dimineață, Flavio cu Daniella și Matei s-au mutat aici provizoriu. Ne strângem în fiecare seară la cină, uneori vin și fetele, Mark, sau chiar Mateo, ce pare că începe să se înțeleagă tot mai bine cu cei doi prieteni ai lui Alex.

Cu această ocazie am reușit să îl cunosc mai bine pe micul ștrumf, ce mi-a furat inima și să vorbesc mai multe cu Daniella, rezolvându-ne astfel toate problemele. Uimirea cea mai mare, pentru mine a fost să văd că ea se potrivește și s-a adaptat foarte ușor grupului nostru nebun. Fetele au acceptat-o imediat ce i-au ascultat povestea, iar concluzia la care toate am ajuns, este că poate că Eduardo s-a jucat cu amândouă, că atât eu cât și ea l-am iubit, apoi l-am urât, însă în momentul acesta ne este indiferent amândurora.

Poate că într-un fel sau altul, ea îi este recunoscătoare pentru că datorită lui îl are pe Matei, însă eu... eu doar sper să mă lase în pace odată pentru totdeauna.

- Maya, apă! îmi spune campionul ce își odihnește capul pe genunchii mei, în timp ce se uită la desene animate.

- Îți aduc eu! se răspunde Daniella, înainte să apuc eu să zic ceva. Ar trebui să mergem să te schimbi piciule, într-o ora vor veni să te ia bunicii.

- Yupi! țipă fericit, piticul în timp ce sare de la mine din brațe.

- Dă-i un pupic Mayei și haide să te pregătim.

- Maya! îmi spune numele, întinzând brațele pentru a-l pune la mine pe genunchi, îl așez unde vrea și îl țin cu mâinile de spate. Vlei să fi bita mlea? întreabă curios după ce îmi sărută obrazul drept.

- Matei! Deja faci concurs cu unchiul Alex. Nu crezi că se va supăra dacă Maya e iubita ta?

- E pecat! Maya e singulă, deci poate! mă uit la cei doi și nu îmi vine să cred că Matei concurează cu Alex.

- Nu ți se pare că sunt cam bătrână pentru tine, campionule?

- Nu ești! Zi-mi, vlei?

- Am o altă propunere pentru tine. Promit că voi face un bebe mic, ce va fi fetiță, iar ea va fi iubita ta. Vrei?