Împletind Iubirea - Varianta Rescrisă

Capitolul 26

Nu am fost niciodată un bărbat romantic, nu am făcut gesturi mărețe pentru nici una din femeile ce au trecut prin viața mea, bine, doar mamei îi fac cadouri scumpe fără să am o intenție ascunsă.

Obișnuiesc să fac cadouri femeilor doar atunci când vreau să obțin ceva de la ele, însă femeii ce în momentul ăsta doarme liniștită în brațele mele, sunt tentat, tot timpul, să îi ofer cele mai scumpe bijuterii din lume, cele mai frumoase cadouri, să îi îndeplinesc toate capriciile, să îi pun lumea la picioare dacă asta îmi cere.

Încă de când am cunoscut-o am fost uimit de siguranța de care a dat dovadă în discuțiile de afaceri, de perspicacitatea cu care ia deciziile, de stăpânirea de sine de care dă dovadă atunci când lucrurile nu ies așa cum își dorește, în viziunea mea, Maya este o femeie adevărat, o femeie echilibrată din toate punctele de vedere.

Simt cum ușor, ușor plămânii îmi sunt inundați de parfumul ei, urechile de cea mai reușită simfonie din lume, cea cântată de inima ei și acompaniată de ritmul lent al respirației sale calde, ce îmi trezește fiori în tot corpul. Dacă ceea ce simt acum, este fericirea, atunci tot ce îmi doresc este să pot opri timpul în loc și să rămânem așa pentru totdeuna.

Sunt multe momente pe care aș vrea sa le imortalizez... Sunt destul de multe lucruri și fapte care pe ea o fac fericită, iar eu le-aș repeta la nesfârșit. Nu știu cum și de când, dar pentru mine a devenit un scop în viață, fericirea ei.

Tot ceea ce îmi doresc este să fiu eu cel care îi provoacă fiecare zâmbet în parte, cel care o alintă și o ascultă, care îi calmează demonii și o face fericită, nu vreau la schimb decât să fiu eu cel pe care îl iubește. Mi-o doresc pentru totdeauna, dar nu o voi ține niciodată lângă mine cu forța! Primul lucru care sunt dispus să i-l ofer ei este libertatea: libertatea de a alege ceea ce își dorește și o face fericită, de a merge acolo unde poate doar a visat până acum, de a iubi așa cum nu a mai făcut-o niciodată, libertatea de a pleca dacă nu sunt eu, sufletul ei pereche.

Week-end-ul trecut a fost, pentru mine, un infern dulce. M-a chinuit gelozia încă de când i-am citit în ochi bucuria provocată de auzul numelui, bărbatului ce zilele astea s-a jucat cu nervii mei. Dereck în sus, Dereck în jos, așa a fost iubita mea toată ziua, în timp ce pe mine mă rodea gelozia. Sunt conștient că nu am motive reale să simt asta, până la urmă Maya nu este iubita mea, dar la naiba dacă mă pot abține. Nu i-a dispărut zâmbetul de pe chip de când a venit el și cu toate că nu știu ce îi leagă și îi face atât de uniți, nu pot decât să îi mulțumesc pentru asta! De fapt cred că doar fericirea ce o emana la propriu, atunci când era în preajma lui, m-a făcut să nu o iau razna.

Am cunoscut zilele astea o Maya pusă pe șotii, o adolescentă ce se bucură de toate lucrurile mărunte, într-un corp de femeie fatală. Dacă la job este întotdeauna serioasă, fața nu îi zâmbește și nimic nu o distrage de la responsabilitățile sale, imediat ce iese pe ușa firmei zâmbește și se relaxează. Da... Am ajuns la concluzia că cel mai frumos accesoriu al femeii din brațele mele, este zâmbetul ei.

O simt mișcându-se și tot ceea ce îmi doresc este să nu se trezească încă. Nu m-am săturat să o am atât de aproape, atât de liniștită, atât de relaxată. Nu i-am mai dat drumul de când m-a sărutat în avion. Am purtat-o pe brațe din avion până la limuzina ce ne aștepta în aeroport, apoi până în camera de hotel, unde am ajuns acum vreo două ore. Suntem încă îmbrăcați cu hainele de pe drum, singurele lucruri care ne lipsesc sunt pantofii.

- Am ajuns? mă întreabă curioasă, cu vocea ușor răgușită din cauza somnului, în timp ce își așează mai comod capul pe pieptul meu.

- Da, scumpo! îi răspund imediat după ce îi sărut părul.