Împletind Iubirea - Varianta Rescrisă

Capitolul 23

- Iubito? Cine-i Dereck? întreabă serios Alex, în timp ce ochii în care mă pierd de fiecare dată când îi privesc, i se îngustează, iar între sprâncene îi apar două cute ce îl fac să pară și mai sexi.

- Dereck? Zău că e de la el ? țip bucuroasă, în momentul în care procesez informația, mai tare decât aș fi vrut. Las buchetul de flori pe masă și sar în picioare. Îi smulg din mână bucățica de hârtie și citesc cu voce tare:

"Felicitări iepuraș! Sper că au ajuns florile imediat după ce ai semnat actele. Tatăl tău mi-a povestit totul. Sâmbătă la ora patru ajung în Alicante. Nu îți face planuri, dragostea mea. Am eu planuri pentru amândoi. Te iubesc scumpo!".

- Nu pot să cred că vine aici! afirm imediat ce realizez că după atât de multă vreme, vom avea ocazia să petrecem timp împreună. Citesc încă o dată și încă o dată biletul pentru a mă asigura că văd bine. Nu îmi pot stăpâni nici zâmbetul ce mi s-a așternut pe chip, dar nici fericirea ce a pus stăpânire pe mine, încă din momentul în care i-am auzit numele. Pur și simplu mă simt mai bucuroasă decât un copil ce își primește jucăria mult dorită.

Iau buchetul de trandafiri în brațe și îi admir, sunt absolut superbi și sunt doar ai mei. Oh, Doamne, Alex îți dai seama că după atât de mult timp o să am ocazia să petrec timp cu el, din nou? îl întreb pe bărbatul ce mă privește ciudat, în timp ce îi sar în brațe și încep să mă învârt trăgându-l după mine. Trebuie să îi spun tatei! adaug și mă îndepărtez de el dansând după o melodie a lui Bob Sinclair ce îmi sună în minte. Îmi iau geanta și buchetul de flori și mă îndrept spre ușă. Trebuie să îl găsesc pe tata înainte să plece acasă.

- Cine dracu este Dereck? îl aud pe Alex bombănind când ies pe ușă, dar nu mă sinchisesc să îi răspund, îmi continui drumul amuzându-mă de reacția lui.

- Unde-i tata? o întreb pe Clara atunci când ajung în fața ei.

- Doar ce a coborât. Sunteți bine? Păreți....

- Fericită? o întreb pe frumoasa fată. Sunt fericită! Când termini poți să pleci, Clara. Ne vedem luni de dimineață! completez, în timp ce bat din picior așteptând liftul. În momentul ăsta nu am nici un chef să fug pe scări, la cât de aeriană mă simt parcă mă și văd luând-o la vale până la parter.

Ies val-vârtej din lift dar, ca niciodată holurile de la intrare și recepția sunt pline de angajați ce îmi încetinesc înaintarea. Nu știu de ce sunt toți strânși acolo, dar la ora asta puțin îmi pasă, așa că încep să împart coate în stânga și în dreapta pentru a-mi face loc să trec, în timp ce îl caut cu privirea în mulțime, pe tata. Îl zăresc la intrarea în firmă vorbind cu Artur, șoferul său. În momentul în care reușesc să ajung lângă el deja sunt transpirată toată, dar nimic numai contează, sunt prea fericită ca să mă mai gândesc la asta.

- Vine Dereck! îi spun toată un zâmbet, în timp ce îi arăt buchetul de flori din brațele mele.

- Știu, scumpo, știu! Am vorbit cu el!

- Abia aștept, tată, îmi este așa de dor de el. Doi ani tată, doi ani de când nu l-am mai văzut! mă pisicesc pe lângă tatăl meu, în timp ce îmi vâr o mână pe după brațul lui și îl trag spre mașină.

- Va dormi la noi, mama ta i-a pregătit deja casa pentru invitați!

- Sub nici o formă. Va sta la noi! Adică la mine și la Alexander, este casa destul de mare! îmi contrazic repede tatăl.

- Alex este de acord?

- Va fi! Nu mă interesează prea mult chestia asta! Mi-a spus să mă comport ca și cum aș fi la mine acasă, deci asta am să fac.