Împletind Iubirea - Varianta Rescrisă

CAPITOLUL 13

Perspectiva Mayei

Odată ajunși în dreptul porții, suntem asaltați cu zeci de întrebări. Unele mai îndrăznețe decât altele, însă nici unul dintre noi, nu scoate nici un cuvânt. Doar zâmbim! Zâmbim și ne ținem de mână, de fapt.

Arunc o privire asupra tuturor, în căutarea unei fețe cunoscute și nu mare îmi este mirarea când, mai în spate, un cap roșcat îmi atrage atenția. O recunosc imediat pe tipa care și la bal a avut curajul să pună cele mai îndrăznețe întrebări și nu ezit în a-l trage de mână, pe Alexander, până ajungem în fața ei.

Mă privește pentru o clipă, neîndrăznind să spună nimic. Mă miră ezitarea de pe chipul ei, dar nu la fel de tare ca și lejeritatea pe care o simt acum, în fața sa. Interogativ, îmi ridic o sprânceană, încercând în felul acesta să o provoc, iar ea nu are nevoie de nimic mai mult pentru a-și începe pledoaria.

— Domnule Marquez, să înțelegem că Domnișoara Maya va și încălzit inima? întreabă zâmbăreață puștoaica, bătând un apropo deloc subtil, la declarația lui Alex de aseară.

— Ceea ce puțini dintre voi știu, este că Maya este de foarte mult timp logodnica mea. Am ținut acest lucru în secret aproape patru luni, însă de astăzi nu o vom mai face, așa că, nu vreau să mai văd articole în care scrieți că Maya este doar o altă cucerire. Este femeia pe care o iubesc, cea care va fi mama copiilor mei, cea lângă care îmi voi întemeia familia la care am visat întotdeauna, îi răspunde ferm, însă zâmbetul mândru, nu îi părăsește nici o clipă chipul.

Abia când termină ceea ce are de spus, mă privește preț de o clipă lăsându-mă să disting clar sclipirea din ochii săi.

Și nu știu de ce, dar simt că e ceva mai mult în vorbele sale. Simt că dincolo de fiecare cuvânt în parte se află o promisiune. O promisiune pe care, spre marea mea uimire, îmi doresc să o respecte.

Îmi doresc totul de la el și știu ca e greșit, dar e primul bărbat care, în ultimii trei ani, m-a făcut să îmi doresc mai mult.

E greșit! E al dracului de greșit, dar totodată al naibii de potrivit. Cumva, el, total diferit față de ceea ce sunt eu, se potrivește perfect în viața mea.

— Domnișoară Maya! vocea unui bărbat îmi atrage atenția asupra sa, luându-i posibilitatea roșcatei să continue. Cu toții știm ce renume are Domnul Marquez în ceea ce privește femeile, chiar credeți că se va potoli? Nu vă este frică că se va repeta povestea din trecut?

        Cuvintele lui se aud clar, iar eu realizez că tocmai a dat glas celor mai mari temeri ale mele. Oare chiar sunt pregătită să îmi asum riscul acesta?

Șah-mat Maya! îmi spun în gând, în timp ce mă întorc spre reporterul care mi-a pus întrebarea buclucașă.

— Nu! Eduardo este de domeniul trecutului, Alexander nu îi seamănă deloc. Toate doamnele pe care le-ați văzut la brațul logodnicului meu ne-au ajutat să ne ținem relația în siguranță și departe de ochii voștri curioși. În plus, am încredere în viitorul meu soț.

Cuvintele îmi scapă printre buze, fără să ezit și mă felicit singură pentru asta. Nu am avut timp să punem cap la cap un plan, sper doar să reușim să nu ne încurcăm în declarații. Totul trebuie sa iasă perfect!

— Domnule Alexander? Să înțelegem că și domnișoara Amanda este de domeniul trecutului? puștoaica se face din nou auzită, iar pe mine mai că mă pufnește râsul.

Toată atenția îi este îndreaptă asupra lui Alex, ca și cum eu nu aș exista, ca și cum ar știi ce înseamnă să dai explicații în locul unui bărbat obișnuit să facă doar ceea ce vrea el. Poate că are și ea acasă un Alex. Unul nu la fel de cunoscut, dar destul de șarmant încât să frângă mai mult de o inimă...