Împletind Iubirea - Varianta Rescrisă

CAPITOLUL 6

            

           

            În general, fac parte din categoria persoanelor cărora ziua li se pare că are peste douăsprezece ore, căci uneori timpul parcă abia se scurge, însă astăzi, ca niciodată, simt că timpul nu îmi este îndeajuns.

            Am plecat de acasă când ceasul, încă nu bătuse ora zece și am reușit să revenim abia când era trecut de orele șaptesprezece, ruptă de oboseală, după aproape cinci ore de plimbat din magazin în magazin, căci dacă fac ceva foarte bine fetele mele, acest lucru sunt cumpărăturile.

            Am reușit să mă relaxez abia după ce mi-am lăsat trupul să se odihnească în cada plină cu apă aromată cu parfum de iasomie, aproape o oră. Mai că nu aș mai fi ieșit de acolo, dar gălăgia făcută de prietenele mele, atunci când ceasul a ajuns la orele nouăsprezece, m-a făcut să ies val vârtej din baie.

            Oricât de bine mi-ar fi fost, se presupune că la orele douăzeci Alexander ar trebui să fie aici, așa că am fost nevoită să renunț la acel moment, pentru a mă pregăti în grabă.

            Și am reușit să o fac! Mai lipsesc cinci minute până la ora stabilită, iar eu sunt gata, asta, în timp ce prietenele mele sunt la al treilea pahar de vin, iar atmosfera între ele pare a fi destul de încinsă.

         Se pare că în seara asta nu sunt singura care se va distra!

           Cu toate că nu îl cunosc prea tare pe bărbatul, ce ar trebui să mă însoțească la petrecere, ceva îmi spune că seara aceasta va fi memorabilă... Va fi ceva ce nu voi uita niciodată. Poate pentru că este prima dată când apar în public la brațul unui alt bărbat, poate că este un al șaselea simț care mi s-a activat tocmai acum, însă cred cu tărie că va fi o noapte plină de surprize.

             Arunc o ultimă privire asupra ținutei mele, cercetând cu atenție buclele lejere, dar perfecte, ce îmi cad în valuri pe spatele gol, în timp ce machiajul discret îmi scoate în evidentă ochii albastri, iar rujul roșu crează un contrast puternic cu rochia neagră, tip sirenă, lungă până în pământ, cu decolteu în formă de inima, care îmi îmbracă trupul precum o a doua piele.

               Două bobițe mici din aur alb, sclipesc zglobii în loburile urechilor mele, un lănțișorul subțire, cu un pandantiv în formă de îngeraș și o brățară finuță, din același material, sunt singurele bijuterii, care îmi accesorizează ținuta.

               Dar nici că aș fi avut nevoie de mai mult, nu am fost niciodată adepta lucrurilor extravagante, cu atât mai puțin cu cât în seara aceasta importanți sunt banii care ajung în contul organizației care se luptă pentru ca, din ce în ce mai mulți copii să câștige lupta cu cancerul, și nu cei investiți în podoabele ce ne îmbracă nouă, binefăcătorilor, trupurile.

               Îmi arunc într-un plic negru cheile de la casă, împreună cu niște bani, telefonul și rujul roșu, înainte de a-mi pune pantofiorii de aceeași culoare ca și rochia, cu toc mediu și, fără să mă gândesc de două ori, pornesc spre locul în care prietenele mele își fac de cap.

                La parter este dezmăț total! Cu toate că muzica nu sună cu putere în boxele împrăștiate strategic prin întreaga încăpere, e destul de tare încât să le îndemne pe fete la dans. Asta, plus vinul ce pare că se tot înmulțește, anihilând inhibțiile fetelor, făcându-le să lase deoparte toate problemele, pentru a se bucura de o seară pe cinste.

                  Iar eu nu pot decât să mă bucur pentru ele!

               Gândul că încă nu am primit nici un mesaj de la Alexander, cu toate că i-am trimis de dimineață un e-mail cu adresa mea, mă impulsionează să îmi iau din birou nu doar cecul pregătit pentru donația din seara aceasta, ci și cheile de la micuța mea jucărie, toate acestea înainte de a mă reîntoarce în salon pentru a-mi anunța prietenele că am plecat.