Împletind Iubirea - Varianta Rescrisă

Capitolul 50

                      
       – Ești gata, iubito? întreb curios, în timp ce dau buzna pe ușa dormitorului ce i-a aparținut în primele zile în care s-a mutat aici, însă rămân mut de uimire și împietrit în loc, când privirea îmi cade pe femeia din fața mea. Este?... Mai mult decât frumoasă! Un înger în haine de culoarea sângelui, un trup de femeie, de fapt cel mai frumos trup de femeie din lume, acoperit de cea mai păcătoasă culoare lăsată de Dumnezeu pe Pământ. Fructul interzis din care Adam a mușcat cu ochii închiși, cu mii de ani în urmă, fructul de care eu m-am îndrăgostit ca un nebun! Drogul meu! Aerul meu! Viitorul meu! Tot ceea ce nu îmi doresc să pierd vreodată în viața aceasta.

         Fac un pas spre ea, încercând, în același timp, să îmi calmez bătăile inimii și să îmi astâmpăr dorința de a-i dezmierda trupul, de a gusta fiecare bucățică din ea, de a mă îmfrupta din pielea ei, cu gust puternic de vanilie, însă totul este nimic până în momentul în care se răsucește și ajungem față în față.

        Dacă spatele ei aproape gol și șoldurile ce îi sunt acoperite de materialul roșu, fin, îmi face trupul și sufletul să tânjească după ea, în momentul în care privirea îmi cade pe partea din față a trupului ei de zeiță, înlemnesc salivând, la propriu.

         Are două ore de când s-a ascuns și încuiat în camera aceasta, asta, bineînțeles, după ce a fugit mișelește din brațele mele, după ce nu a dormit mai mult de patru sau cinci ore noaptea trecută, dar fiecare moment în care m-a ținut lipit, la propriu, de ușa încuiată, a meritat absolut tot efortul. Arată precum o zeiță și jur că Afrodita, Cleopatra, Marilyn Monroe sau oricare altă câștigătoare a premiului Miss Univers ar fi geloase pe ea. Este mai frumoasă decât orice femeie ce a existat vreodată pe lumea aceasta, iar eu nu sunt nici mai mult, nici mai puțin, decât un ticălos norocos.

         – Mă ajuți? întreabă, așezându-și pe față unul dintre cele mai frumoase zâmbete ale sale, în timp ce îmi întinde mâna. Din doi pași, omor și ultimul centimetru ce ne despărțea acum câteva clipe și îi prind mâna micuță într-a mea. Îi lipsește ceva de pe mâna stângă, însă în seara aceasta voi rezolva și acest lucru. Lumea va știi că este a mea, nu vor mai fi nevoie de cuvinte, acel mic detaliu, ce îi va împodobi degetul inelar, va striga în gura mare că Maya nu mai este pe piață, că nici un bărbat nu are dreptul să se mai apropie de ea.

          Abia aștept să îi văd reacția! Nu știu încă în ce moment o voi cere și nici cum o voi face, dar acest lucru trebuie să se întâmple astăzi.

         Imediat ce mâinile noastre se împletesc, frumoasa mea iubită face un pas în lateral, așezându-și picioarele în pantofiorii argintii cu toc imens, însă nici așa nu este la fel de înaltă ca mine.

         – Mulțumesc! îmi șoptește cu vocea slabă, în momentul în care eu o trag în brațele mele. La naiba! Oare cum voi rezista toată ziua, cum îmi voi stăpâni dorința asta nebună de a o lua pe sus și a o urca pe culmile plăcerii?

         – Doamne, iubito, ești superbă! este tot ceea ce apuc să spun înainte de a-i prinde buzele între ale mele și a da frâu liber dansului după care am tânjit, ca un nebun, în ultimele ore. Și am siguranța că și ea a simțit la fel în momentul în care aceasta geme, tremurând ușor în brațele mele. Iubito, chiar nu putem rămâne acasă? Uite, patul ne cheamă! adaug imediat după ce îi eliberez, cu greu, buzele dintre ale mele, făcându-i semn spre mobilierul ce a fost de multe ori martor al iubirii noastre. Nu aș fi făcut-o, dar nevoia de a ne umple plămânii cu oxigen era mai mult decât necesară, cu toate că, să mor cu ea în brațele mele, cu buzele ei dansând cu ale mele, ar fi cea mai dulce moarte din lume.