Împletind Iubirea - Varianta Rescrisă

Capitolul 25

       Mă uit pierdută pe geamul avionului, în timp ce încerc să rememorez tot ceea ce s-a întâmplat weekendul trecut. Au fost două zile pline și obositoare! Dereck are încă energia din facultate, doarme două, trei ore și este ca nou, nici nu zici că nu mai are douăzeci de ani.

       Sâmbătă seară în club a fost nebunie și dezmăț total, noroc că avem pile la patron pentru că altfel cred că nu ne mai primeau acolo, ajungeam mai mult ca sigur pe lista celor ce au intrarea interzisă. Practic, obligați de prietenul meu din copilărie, băieții noștri ne-au oferit un număr incendiar de streaptase atunci când au pierdut pariul făcut cu Dereck. Poate că nu îi plac femeile, însă iepurașul meu este un bărbat superb, iar sarmul său l-a ajutat să danseze cu mai multe fete decât oricare din băieții din gașcă.

       A avut un șoc atunci când a văzut-o pe Daniella la Alexander acasă. Nu am apucat să îi povestesc despre ea, despre ce s-a întâmplat în ziua nunți mele și despre faptul că acum suntem prietene, așa că reacția lui nu a fost neapărat una plăcută, ba din contră, primul lucru pe care l-a spus atunci când a văzut-o stând lejeră pe canapeaua din living alături de Domnul Francisco a fost: "Ce caută târfa asta aici?", însă după ce i-am povestit tot și-a cerut scuze și a acceptat-o în preajma lui fără să mai facă alte comentarii. Nu pot să zic că sunt prieteni dar cel puțin nu se ceartă.

     De astăzi s-a mutat la mine acasă. Ana a fost fericită să îl revadă după atâta timp. Ea a fost ca o mamă pentru el, practic l-a crescut, ne-a crescut mai bine spus. Părinții amândurora erau mai mult timp plecați decât acasă, Ana fiind cea care ne ducea și ne aducea de la școală, ea ne îngrijea atunci când ne îmbolnăveam, ea ne scotea în parc sau ne ducea la cumpărături. Practic am petrecut mai mult timp cu ea decât cu ai noștri, iar atunci când părinții lui Dereck au murit în accident de mașină, ai mei l-au luat la noi, am crescut împreună, a fost fratele pe care mama nu mi l-a mai putut oferii din cauza problemelor de sănătate apărute după nașterea mea.

      – Doriți ceva domnișoară? mă întreabă în șoaptă una din stuardesele angajate de tata, special pentru zborul ăsta.

        – Nu, multumesc! îi răspund, un moment mai târziu, în timp ce îmi ridic capul și o observ sorbindu-l din priviri pe Adonisul ce doarme pe fotoliul din fața mea. Zăbovește încă un moment cu privirea pe corpul lui, iar apoi pleacă în cabina ei.

       Din instinct îmi mut și eu privirea pe bărbatul din fața mea, ce doarme ca un bebeluș. Costumul albastru închis, ce îi îmbracă astăzi corpul, îi vine perfect și îi dă un aer sexi. Întotdeauna am avut o slăbiciune pentru bărbații la costum, însă atunci când Alexander este cel ce se fâțâie prin fața mea, îmbrăcat în felul ăsta, pur și simplu îmi taie respirația și cu greu îmi deslipesc privirea de pe el. Părul îi stă lejer dat pe spate, maxilarul îi este relaxat, cutele dintre sprâncene i-au dispărut iar respirația îi este regulată semn că somnul îi este destul de adânc, iar pe măsuța din fața lui zace închis laptopul pe care a lucrat încă de când am decolat. Alexander Marquez este unul dintre puținii burlaci bogați ai Spaniei, ce muncesc cu adevărat pentru tot ceea ce au.

     Îmi mut privirea pe ceasul de la mână și abia acum realizez ca nu au trecut decât cinci ore de când am plecat din Alicante. Pentru comoditatea noastră tata a decis că este mai bine să plecăm cu avionul firmei, așa că aici suntem: eu, Alex, doi piloți și două steward-ese, în drum spre însoritul Miami.

       Extinderea în Statele Unite a fost visul meu încă de când am început să lucrez cu tata la firmă, am căutat multe modalități de a face asta singură, însă nu am reușit să duc la sfârșit nici un plan. Nu este chiar atât de ușor să intri pe o piață nouă, unde nimeni nu te cunoaște și nimeni nu îți oferă oportunitatea să arăți ce poți și ce ști, însă cu ajutorul lui Alexander sunt sigură că voi reuși să-mi îndeplinesc visul.