Capitolul 22

5.8K 353 13
                                    

       Aud alarma telefonului sunând și îmi vine să arunc cu el pe geam. Îmi ridic mâna fără ca măcar să îmi deschid ochii și, pe bâjbâite, apăs pe ecran și reușesc să o închid!

        Îmi așez mai comod capul pe perna ce parcă pare mai caldă și mai moale ca de obicei, până și parfumul ei pare altul, probabil Gloria a schimbat detergentul sau balsamul, dar cu cât îmi afund mai mult nasul în ea și cu cât inspir și expir mai profund mirosul ei, îmi dau seama că nu pare a fi un parfum prea comun... Îmi seamănă cu un altul! Îmi amintește de el, îmi amintește de momentul în care mă ținea strâns în brațe și îmi săruta ușor părul sau fruntea pentru a mă liniștii.

       Oh! mai este și durerea asta de cap ce îmi ține tot corpul amorțit! Nici nu mai știu cât am băut sau ce am făcut aseară, dar după felul în care mă doare tot corpul, mai mult ca sigur nu am făcut nimic bun. Îmi aduc aminte tot ce s-a întâmplat până la sticla de bourbon, apoi, nimic. Nu știu ce s-a întâmplat cu prietenele mele, nu știu dacă au rămas să doarmă aici sau au plecat, nu știu cum am ajuns la mine în pat, nu știu când s-a terminat petrecerea. Totul este în ceată!

         Încerc să îmi deschid ochii, însă lumina puternică ce intră pe geam mă face să îi închid la loc în mai puțin de o secundă. Se pare că cine m-a adus aici nu s-a gândit la cum mă voi trezi dimineață cu atâta lumină în cameră. Încerc să îi deschid pentru a doua oară, ceva mai lent de data asta, pentru a le da oportunitatea de a se obișnui cu puterea razelor de soare ce intră prin cristal. Pentru prima dată de când m-am trezit realizez că în cameră se aude sunetul unei respirați profunde, dar sigur nu sunt eu cea care respiră așa, însă poate fi una din fete, sau, în cel mai rău caz, chiar Darck.

       Cu ochii mai mult închiși și privirea încețoșată încerc să mă ridic din pat. Până la urmă astăzi este vineri, iar eu trebuie să scap cumva de durerea asta de cap și să fug la birou. Este o zi destul de specială pentru afacerea familiei mele, iar eu nu pot întârzia.

         Mă ridic cu greu în picioare și, trecând peste fiorul ce îl am atunci când piciorele mele calde fac contact cu parchetul rece, mă îndrept cu pași mici și ochii aproape închiși spre baie. Ultima mea speranță este un duș rece, dacă nici el nu mă va trezi din starea asta, nu știu ce altceva voi mai putea face. Am de semnat un contract cu Alex, care, apropo, nu știu pe unde umblă și nici când vine. Dau drumul la apa de la duș, în timp ce îmi arunc un ochi spre oglindă. Abia acum observ cu ce sunt îmbrăcată, sau mai corect spus, cu ce nu sunt îmbrăcată. La naiba, sunt goală și nu știu cum am ajuns așa, iar părul îmi e mai răvășit decât după o noapte de nebunii.

      Îmi notez mintal să le întreb pe fete, mai târziu, ce s-a întâmplat cu hainele mele și pășesc în cabina de duș. Câteva lungi minute las apa doar să curgă pe corpul meu amorțit, săpunindu-mi corpul și părul doar atunci când mi s-au albit degetele de la mâini și de la picioare. Zece minute mai târziu, îmi pun pe mine halatul roșu de satin ce stă agățat în spatele ușii și, fără să mi-l leg cu cordonul, pășesc în dressing.

      Îmi aleg un set de lenjerie intimă roșie din dantelă, o rochie roșie strimtă, mulată, ce îmi scoate în evidență formele și o pereche de pantofi cu toc mediu, negrii, cu ținte pe toc. Îmi iau de asemenea geaca neagră de piele și geanta, tot neagră și, cu ele în brațe mă îndrept către dormitor.

        – A! este tot ceea ce pot să spun atunci când pășesc cu toate hainele în brațe pe ușa dormitorului și îl văd pe bărbatul ce doarme liniștit la mine în pat. Nu pot să nu recunosc că arată bestial și că tocmai mi s-a împlinit un vis, ce îl țineam bine ascuns la mine în suflet, dar ce naiba caută Alexander la mine în cameră, la mine în pat, îmbrăcat doar în boxeri?

Împletind Iubirea - Varianta RescrisăUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum