Împletind Iubirea - Varianta Rescrisă

Epilog

        Când îl vedeam pe tata stând într-un colț al camerei, privind spre noi, restul familiei, cei ce mișunam veseli, dintr-o parte în cealaltă, nu-i înțelegeam zâmbetul de pe buze. Cum poți să fii fericit din moment ce te marginalizezi singur? l-am întrebat de cel puțin cinci, șase ori, iar de fiecare dată primeam același răspuns. Va veni o vreme când lucrul acesta te va fascina, te vei bucura citind fericirea de pe chipul oamenilor pe care îi iubești, când te vei hrăni cu zâmbetele lor.

         Și a avut dreptate, căci trăim o viață întreagă hrănindu-ne cu iubire, lăsând-o să ne încălzească sufletele și inima, creând în interiorul nostru pajiști întinse, presărate cu flori pictate în nuanțele curcubeului, dezmierdate de razele vesele ale mândrului soare.

         Dar oricât de tare mi-ar plăcea, sarcina destul de avansată nu îmi dă posibilitatea de a fi tot timpul în mijlocul acțiunii, mai ales că cei doi fotbaliști, ce îi am în pântec, se pare că au uneori impresia că sunt deja pe teren, altfel nu îmi pot explica piciorușele ce se zăresc prin pielea mea, în cele mai inoportune momente.

         Ca și acum!

          În timp ce eu îmi odihnesc trupul, stând întinsă pe un șezlong, într-un colț al piscinei unde soarele nu ajunge, toți oamenii pe care îi iubesc gravitează în jurul acesteia, bucurându-se de razele fierbinți ale soarelui și de apa caldă, iar fii mei se distrează copios înotând în propria lor piscină, protejați de soare datorită pântecelui meu.

         Tot ei au parte și de mâncărică livrată direct în stomăcele, atât de des încât, uneori, am impresia că l-am disperat pe Alexander cu poftele, dar nu este vina mea. Cu Ana-Leticia nu am avut astfel de probleme, așa cum nu am avut nici cu stările de vomă sau cu cele de amețeală, aproape că nici nu am simțit sarcina până când burta nu a devenit destul de grea, încât să îmi îngreuneze mișcările, însă doctorul spune că este normal, sunt două inimi ce bat acum în locul ce a fost rezervat, prima dată, doar fiicei mele.

          Iar băieții sunt mai pretențioși!

           Însă el pare fericit!

            Datorită frici ce pusese stăpânire pe mine, din cauza amenințărilor Amandei, i-am furat posibilitatea de a se bucura pe tot acest proces, prima dată, iar mămica lui Yanis nu a fost tocmai o gravidă normală, dar de data aceasta am avut grijă să fie implicat, să nu lipsească la nici măcar una dintre ecografii, pentru că nu există sunet mai frumos decât bătăile inimii celor doi mormoloci.

           Doamne, nu am să uit niciodată lacrimile ce curgeau pe obrajii îmbujorați ai soțului meu, atunci când medicul a dat volumul aparatului de ecograf mai tare și liniștea din încăpere a fost umplută, pentru prima dată de „vocile“ celor doi. Mi-a rămas atât de bine impregnată pe retină acea imagine, încât e nevoie doar să închid ochii pentru a o retrăi, pentru a-mi simți corpul brăzdat de un fior dulce, ce îmi croiește drum spre fericire, să îi văd ochii sclipind, îmbăiați în senzația aceea pură, după care tânjim toate ființele vii, ce îți dă impresia că totul pe lumea aceasta este posibil.

        Să își simtă băieții mișcându-se întâia oară, pentru Alex a fost un adevărat eveniment, a țopăit precum un copil mic ce și-a primit jucăria mult dorită, făcându-mă să regret pentru a mia oară că Ana-Leticia nu a avut parte de astfel de momente tată-fiică, iar de atunci continuă să le vorbească în fiecare seară și piticii se pare că se bucură de acest lucru, căci se mișcă ușor, alintându-se sub palmele sale mari.

         De fapt, de când tot răul a fost rupt din rădăcină și transformat în nimic, amândoi suntem fericiți!

          Începutul a fost obositor de greu. Ne-am luptat foarte mult cu complicațiile apărute după nașterea lui Yanis, am suferit și am plâns, învăluită sub manta groasă a disperării, de parcă eu i-aș fi dat viață micuțului, mi-am reproșat că nu am fost capabilă să îl îngrijesc în așa fel, încât să nu răcească și m-am învinovățit când nu am mai avut lapte și a trebuit să îl hrănim cu o formulă de lapte praf. Însă acum, când atât el cât și micuța Ana sunt perfect sănătoși, iar toate momentele mai puțin bune de la început, s-au transformat în lecții de viață pentru viitor, nu mai contează decât că ei sunt bine și faptul că iubirea noastră a putut cu tot, cu toate valurile ce s-au izbit de noi, cu intenția de a ne trânti la pământ.