Împletind Iubirea - Varianta Rescrisă

CAPITOLUL 5

              De îndată ce pășim în intimitatea celor patru pereți de sticlă, îmi permit luxul de a-mi plimba privirea pe trupul său, atât de bine sculptat de mama natură.

             Că este un bărbat într-adevăr frumos, o știe toată lumea, însă astăzi, acum, mi se pare mult mai elegant decât l-am văzut în oricare dintre pozele apărute în presă. Costumul albastru marin pare a fi creat special pentru el, iar cămașa de culoarea untului, cu primii trei nasturi descheiați, lasă la vedere exact atâta piele cât să te facă să vrei să scapi de ea și să îi admiri și săruți fiecare centimetru din trupul, ce se ascunde în spatele bucăți de bumbac.

               Am avut dintotdeauna o slăbiciune pentru bărbații care preferă stilul acesta vestimentar, însă Alex pare rupt din revistele de modă, este atât de perfect, încât aproape că îmi vine să îl ciupesc, pentru a-mi da seama, în felul acesta, dacă este și real.

             — Știu că sunt frumos! mă scoate din visare cu tonul său jucăuș, debusolându-mă și mai tare, în timp ce simt cum obrajii îmi iau foc.

              — Și foarte modest! îi dau replica, o secundă mai târziu, pășind afară din lift, încercând să ascund sub degajarea din voce, felul în care el reușește să mă intimideze.

              Faptul că suntem la etajul cincisprezece, în clipa în care pășim în intimitatea biroului său, decorat cu piese de mobilier din lemn masiv, mai mult ca sigur sculptate manual, ne oferă o priveliște superbă, ce reușește să mă facă să mă destind. Marea, în toată săplendoarea sa, înconjurată în parte stângă de plaja Postiguet, în timp ce în spate, luminițele din San Juan Playa dau tabloului o notă puternică de romantism.

            — Am înțeles că vrei să te extinzi în America și ai nevoie de cineva care să te ajute să intri pe piață, așa este? intră brusc în discuție frumosul bărbat, fixându-mă cu privirea, dându-mi impresia că încearcă să deslușească tot ceea ce ochii mei ascund.

            — Da! îi răspund scurt și ferm, în timp ce mă așez pe scaunul din fața biroului său, fără să îl privesc mai mult de o clipă, căci, în momentul de față, din cauza nervilor, care au pus stăpânire pe mine, mi se pare imposibil să nu mă pierd în negura ochilor săi.

            — Ce ai zice daca am face un parteneriat? mă surprinde, de data aceasta cu oferta sa, captându-mi atenția. Eu îți ofer posibilitatea de a deschide câte o bijuterie în fiecare mall, ce îl dețin în Statele Unite, tu nu îmi plătești chirie pentru spațiul pe care îl vei ocupa, dar, în schimb, profitul și cheltuielile le împărțim în mod egal, în plus, te pot ajuta și cu publicitatea, continuă, luându-mi posibilitatea de a-l refuza.

           — Pentru început sunt de acord! mă trezesc vorbind înainte să mă gândesc de două ori, surprinzându-mă chiar și pe mine însămi.

              Am venit aici căutând susținerea de care aveam nevoie, pentru a ajunge pe o piață pe care tatăl meu nu s-a gândit să o cucerească, însă niciodată nu am crezut că voi termina acceptând o colaborare, care nu am siguranța că mă va ajuta să nu mă pierd de pe drumul principal.

              Nu știu de ce, dar pentru că o clipă, în ochii lui, acceptul meu a părut să însemne ceva mai mult, iar asta mă sperie. De ce oare am impresia că nu dau doar startul unei noi afaceri, ci și a unei schimbări majore, în viața mea?

            — Atunci avocații noștri se vor ocupa de actele necesare, iar spre sfârșitul săptămânii viitoare le vom semna! adaugă, în timp ce întinde mâna pentru a o strânge, simbolic, pe a mea.