Împletind Iubirea - Varianta Rescrisă

CAPITOLUL 1

        Perspectiva Mayei

- Abia aștept ziua de sâmbătă, fetelor! Îl iubesc atât de mult și sunt atât de fericită încât mi se pare că visez, nu îmi vine să cred că după cinci ani de relație, mai avem doar două zile și ne căsătorim, rostesc visătoare, în timp ce privesc spre cele ce au fost mereu lângă mine, la bine și la rău, în egală măsură.

- Până sâmbătă mai este, întrețin avem o petrecere a burlăcițelor în seara aceasta, așa că nu mai visa cu ochii deschiși și mișcă-ți fundul la duș pentru că nu mai avem decât două ore în care toate cinci trebuie să fim superbe! mă dojenește Catalina și, fără să mai comentez, mă ridic de pe pat pornind leneșă spre baie.

Oh, petrecerea burlăcițelor! îmi spun, scăpând de hainele care îmi îmbracă trupul și pășesc spășită în cabina de duș. Dacă nu ar fi fost nebunele acestea patru, care îmi vor fi și domnișoare de onoare, mi-aş fi petrecut ziua și seara în brațele viitorului meu soț, Eduardo.

Părul de culoarea caramelului se potrivește perfect ochilor săi negri, iar trupul bine sculptat, cu cele șase pătrățele întreţinute cu sfințenie la sala de sport, spre exasperarea mea, îl fac să semene cu un zeu grec, ce nu lasă nici măcar o reprezentantă a sexului frumos, indiferentă. Dar el este doar al meu!

Ne-am ales unul pe altul din marea de oameni ce ne-nconjuară, ne-am promis tacit că ne vom iubi și respecta încă din primul moment în care ne-am cunoscut, am ținut cont unul de celălalt și nu am lăsat pe nimeni să se bage între noi, ajungând astfel, astăzi, aici, la un pas de a ne uni destinele, pentru totdeauna, în fața lui Dumnezeu.

Maya Rodriguez nu numai odată mi-am imaginat cum va fi ziua în care am să încep să îi port numele. De când am început pregătirile pentru nuntă tot pronunț, în minte, numele ce, în numai două zile, are să îmi aparțină.

Mă pierd în gânduri și vise reușind cu greu să termin dușul pe care l-aș fi prelungit până la nesfârșit, însă asta ar fi însemnat să mă trezesc aici, invadându-mi intimitatea, cu toate patru nebunele ce mă așteaptă în dormitor.

Opresc, într-un sfârșit, apa, ieșind imediat din cabina de duș pătrată, cu pereții din sticlă fumurie și îmi înfășor trupul micuț, într-un prosop care abia cade o palmă mai jos de fund.

Imediat ce corpul îmi este ascuns în spatele bucății de material albă și pufoasă, scot uscătorul din primul sertar al dulapului, pulverizez keratină și ulei de argan pe lungimea firelor de păr, iar apoi, cu mișcări ușoare, îmi usuc pletele blonde, ce aproape că trec de linia taliei, așezându-se în bucle, pe spate.

Arunc o ultimă privire, în imensa oglindă ce aproape ocupă tot peretele din fața cabinei de duș, admirându-mi trupul cu forme frumos sculptate în ultimele șase luni în care am fost, aproape zilnic, la sala de sport, căci rochia de mireasă trebuie să arate perfect.

În momentul în care pășesc în camera pe care, până acum o oră, o numeam dormitor, dar care acum seamănă, izbitor de tare, cu minunatele culise ale unei pasarele, privirea îmi cade pe frumoasele mele domnișoare de onoare.

Toate patru au corpurile acoperite de rochițe negre, una mai scurtă decât cealaltă, mai mult sau mai puțin decoltate, din dantelă sau mătase. Sunt absolut superbe! Iar eu nu pot să nu mă gândesc că în seara aceasta vor frânge destul de multe inimi.

- În sfârșit! o aud pe Catalina afirmând serioasă, iar după felul în care mă privește îmi dau, cu ușurință, seama că face referire la dușul ce mi-a luat destul de mult timp. Haide, mișcă-te, nu prea mai avem vreme de pierdut, într-o oră și jumătate ar trebui să fim în club, iar tu încă nu ești gata! adăugă în timp ce îmi face semn să mă așez pe scaunul din fața măsuței de machiaj.