- Iubito? Cine-i Dereck? întreabă serios Alex, în timp ce ochii în care mă pierd de fiecare dată când îi privesc, i se îngustează, iar între sprâncene îi apar două cute ce îl fac să pară și mai sexi.
- Dereck? Zău că e de la el ? țip bucuroasă, în momentul în care procesez informația, mai tare decât aș fi vrut. Las buchetul de flori pe masă și sar în picioare. Îi smulg din mână bucățica de hârtie și citesc cu voce tare:
"Felicitări iepuraș! Sper că au ajuns florile imediat după ce ai semnat actele. Tatăl tău mi-a povestit totul. Sâmbătă la ora patru ajung în Alicante. Nu îți face planuri, dragostea mea. Am eu planuri pentru amândoi. Te iubesc scumpo!".
- Nu pot să cred că vine aici! afirm imediat ce realizez că după atât de multă vreme, vom avea ocazia să petrecem timp împreună. Citesc încă o dată și încă o dată biletul pentru a mă asigura că văd bine. Nu îmi pot stăpâni nici zâmbetul ce mi s-a așternut pe chip, dar nici fericirea ce a pus stăpânire pe mine, încă din momentul în care i-am auzit numele. Pur și simplu mă simt mai bucuroasă decât un copil ce își primește jucăria mult dorită.
Iau buchetul de trandafiri în brațe și îi admir, sunt absolut superbi și sunt doar ai mei. Oh, Doamne, Alex îți dai seama că după atât de mult timp o să am ocazia să petrec timp cu el, din nou? îl întreb pe bărbatul ce mă privește ciudat, în timp ce îi sar în brațe și încep să mă învârt trăgându-l după mine. Trebuie să îi spun tatei! adaug și mă îndepărtez de el dansând după o melodie a lui Bob Sinclair ce îmi sună în minte. Îmi iau geanta și buchetul de flori și mă îndrept spre ușă. Trebuie să îl găsesc pe tata înainte să plece acasă.
- Cine dracu este Dereck? îl aud pe Alex bombănind când ies pe ușă, dar nu mă sinchisesc să îi răspund, îmi continui drumul amuzându-mă de reacția lui.
- Unde-i tata? o întreb pe Clara atunci când ajung în fața ei.
- Doar ce a coborât. Sunteți bine? Păreți....
- Fericită? o întreb pe frumoasa fată. Sunt fericită! Când termini poți să pleci, Clara. Ne vedem luni de dimineață! completez, în timp ce bat din picior așteptând liftul. În momentul ăsta nu am nici un chef să fug pe scări, la cât de aeriană mă simt parcă mă și văd luând-o la vale până la parter.
Ies val-vârtej din lift dar, ca niciodată holurile de la intrare și recepția sunt pline de angajați ce îmi încetinesc înaintarea. Nu știu de ce sunt toți strânși acolo, dar la ora asta puțin îmi pasă, așa că încep să împart coate în stânga și în dreapta pentru a-mi face loc să trec, în timp ce îl caut cu privirea în mulțime, pe tata. Îl zăresc la intrarea în firmă vorbind cu Artur, șoferul său. În momentul în care reușesc să ajung lângă el deja sunt transpirată toată, dar nimic numai contează, sunt prea fericită ca să mă mai gândesc la asta.
- Vine Dereck! îi spun toată un zâmbet, în timp ce îi arăt buchetul de flori din brațele mele.
- Știu, scumpo, știu! Am vorbit cu el!
- Abia aștept, tată, îmi este așa de dor de el. Doi ani tată, doi ani de când nu l-am mai văzut! mă pisicesc pe lângă tatăl meu, în timp ce îmi vâr o mână pe după brațul lui și îl trag spre mașină.
- Va dormi la noi, mama ta i-a pregătit deja casa pentru invitați!
- Sub nici o formă. Va sta la noi! Adică la mine și la Alexander, este casa destul de mare! îmi contrazic repede tatăl.
- Alex este de acord?
- Va fi! Nu mă interesează prea mult chestia asta! Mi-a spus să mă comport ca și cum aș fi la mine acasă, deci asta am să fac.
- Ești sigură, scumpo? Mamei tale îi face plăcere să îl aibă ca musafir.
- Știu tată, dar eu nu mai stau aproape de voi și o să pierdem destul de mult timp plimbându-ne dintr-o parte în alta. Alexander va fi de acord. Apropo de el , l-am cam lăsat nelămurit! îi spun tatălui meu, în timp ce mă bufnește râsul.
- Vorbește cu el, scumpo. Mergi la noi să mănânci?
- Nu, mă duc acasă! Azi-noapte m-am pus la somn târziu, au fost fetele la mine și ne-am uitat la filme până pe la patru. Sunt moartă de somn, iar după ce vine nebunul ăsta, între el și noua lansare de bijuterii, nu o să mai am prea mult timp de dormit! știu că îl mint, dar chiar nu am de gând să îi spun cât am băut aseară, în brațele cui m-am trezit de dimineață sau cât de chiaună și ce durere de cap am avut astăzi.
- Apropo de asta... Săptămână viitoare ar trebui să pleci un week-end cu Alex la Miami. Trebuie să te ocupi personal de decorarea noilor magazine și de semnarea contractelor de securitate! îmi pică la propriu fața când îl aud pe tata. Până acum el se ocupa de asta, însă de când a aflat de parteneriatul cu Alexander mi-a cam lăsat mână liberă. Vine la birou doar în trecere, la atelier se duce doar odată pe săptămână, în condițiile în care, până acum, se ducea în fiecare zi.
- De ce noi? îl întreb serioasă, însă nu îmi răspunde. Deschide portiera din spate și urcă.
- Mă așteaptă mama ta la masă. Aterizează la ora 17:30 avionul lui Dereck, iar tu trebuie să te duci să îl iei. Vă așteptăm la masă duminică! îmi spune înainte să închidă portiera și să plece ca și cum nici nu ar fi auzit întrebarea mea.
- Mulțumesc de lămurire! mormăi în barbă, în timp ce încerc să găsesc în geantă cheile de la mașină.
- Cauți asta? mă întreabă Alexander, fluturându-mi o cheie prin fața ochilor. Întind mâna sa o iau, însă acesta o retrage și îmi face semn să îl urmez. Doar nu crezi că te las să te joci cu jucăria mea! Conduc eu, iubito! adaugă zâmbind.
Ce naiba am astăzi? Durerea de cap aproape că a dispărut, dar a fost înlocuită cu starea asta de... nici eu nu știu cum să o numesc... Vreau ceva, dar nu știu ce, e ca și cum nu mă doare nimic, dar mă plâng de toate alea, aș dormii dar știu că imediat ce voi ajunge acasă și mă voi pune în pat, somnul îmi va dispărea. Îl urmez pe Alexander până la mașină, unde, ca un domn, îmi deschide portiera din dreapta și o închide în urma mea, apoi trece prin fața mașini și urcă la volan. Îl văd scotocind în geanta laptopului însă nu îl bag în seamă, miros pentru a mia oară trandafirii iar apoi îi așez ușor pe bancheta din spate. Îmi scot telefonul și le dau pe grup ,un mesaj fetelor, în care le anunț că toate planurile din weekend se anulează pentru că primim o vizită importantă. Bineînțeles că Daniella întreabă cine-i Dereck, însă le las pe fete să îi răspundă, în timp ce eu îmi blochez telefonul și îl bag in geantă.
- Ai uitat asta pe masă! zice Alex în timp ce îmi pune în mâna cutia frumos împachetată, de care, spre rușinea mea, am uitat când am auzit cine este expeditorul.
- Mulțumesc! îi răspund zâmbind.
Iau cutia dreptunghiulară din mâna lui, însă din greșeală ne atingem unul altuia degetele. În momentul ăla am încetat să mai respir, inima mi-a sărit o bătaie, iar curentul electric ce a pus stăpânire pe degetele mele, a ajuns acum să-și facă de cap prin tot corpul meu.
- Pentru? întreabă serios în momentul în care îmi iau mâna de pe a lui.
- Pentru tot! Pentru că mi-ai adus cadoul, pentru că ai grijă de mine, pentru că...
- Pentru că nimic Maya! Nu-mi mai mulțumi atât, iubito! Tot ce fac, fac pentru că vreau.
Nici unul din noi numai spune nimic... Cad din nou pierdută în gânduri și întrebări...
- Nu-l desfaci? întreabă curios bărbatul de lângă mine, câteva momente mai târziu.
Tipic mie, nu-i răspund, însă rup frumoasa hârtie dând peste o cutie roșie ce pare a fi făcută din cea mai fină catifea de pe pământ. O deschid ușor, parcă fiindu-mi oarecum frică de ceea ce aș putea găsi acolo. Mă aștept să fie o bijuterie... Întotdeauna Dereck îmi trimite cele mai frumoase bijuterii unicat pe care le găsește sau creează. Îmi ridic capul un moment și îi arunc o privire lui Alex, ce este concentrat pe condus, apoi îmi cobor privirea pe cutia din mâna mea. Un colier din aur alb și diamante strălucește puternic în lumina soarelui. O pasăre Phoenix cu aripile întinse, bătută în diamante, atârnă mândră de un lănțișor finuț din aur alb...
- Este absolut superb! mă trezesc zicând cu voce tare, în timp ce îmi plimb ochii pe frumoasa bijuterie.
- Întradevar, se vede că te iubește! răspunde serios Alex, pe un ton nu neapărat frumos...
- Dacă nu te-aș cunoaște , aș spune că ești gelos!
- Eu gelos? Am motive sau am pentru ce să fiu gelos iubito?
- Nu! Alex? Spun ușor, în timp ce închid cutia și o pun pe bancheta din spate lângă trandafiri.
- Da Maya?
- Pot să te întreb ceva?
- Ia vezi, poti? îmi dau ochii peste cap și pun întrebarea ce mi-a ocupat mintea toată dimineața.
- Ce s-a întâmplat aseară? întreb, în timp ce îl privesc curioasă. Nu pot să nu observ felul în care, imediat ce am pus întrebarea, a început să strângă volanul între degete, ochii i sau alungit, maxilarul i s-a încordat, iar pe frunte i-au apărut, mai mult ca sigur cele două cute ce mie una, mi se pare că îl fac să fie și mai sexi atunci când se încruntă.
- Ce îți amintești de aseară? spune după câteva momente în care unicul sunet din mașină a fost torsul motorului.
- Nu prea multe... Știu că am luat cina cu bunicul tău și cu fetele, după cină noi ne-am mutat în salon, iar el a plecat sus, am dat iama în barul tău, am băut ceva vin și câteva shot-uri de tequila cred, și apoi nu mai știu... Nu știu nici măcar ce s-a întâmplat cu fetele...
- Le-a dus Flavio acasă. Când am venit tu și viitoarea mireasă dansați cocoțate pe măsuța din salon. Ne-ați oferit gratis un spectacol de dans lasciv! mă întrerupe ușor amuzat, pe semne că spectacolul oferit de noi două oarecum i-a plăcut. O să iau aceea demonstrație drept plată pentru vinul din 1870 pe care l-ați băut aseară! adaugă, în timp ce mă privește preț de o secundă.
- Oooh!!!!! e tot ce pot să spun, în timp ce îmi întorc capul spre dreapta și privesc pe geam. Cum... cum am ajuns în dormitor? continui să îl interoghez fară să îl privesc.
- Te-am dus eu! Tu chiar nu îți amintești nimic? întreabă curios, încruntându-se ușor.
- Nu! Crezi că dacă îmi aminteam ceva te mai întrebam? răspund nervoasă, ceva mai tare decât aș fi vrut. Trag o gură mare de aer și apoi continui nițel mai calmă. Nu știu nimic din ce mi s-a întâmplat aseară. Nu știu când ai venit tu cu Flavio, nu știu cum mai dus în cameră sau de ce naiba m-am trezit de dimineață goală dormind în brațele tale!
- În brațe!
- În brațe ce? întreb nedumerită.
- În brațele mele ai ajuns în dormitor. Nu ai vrut altfel. Ai fi dormit pe masă dacă nu te duceam așa.
- Oh! îngân atât de ușor încât nu sunt sigură dacă a auzit și el.
- Cât despre faptul că am dormit împreună, tu mi-ai cerut-o! Te-am lăsat în pat, iar când am vrut să ies mi-ai cerut să rămân, continuă Alex, în timp ce simt cum obrajii mei iau foc.
Eu i-am cerut să rămână...
- Cum am ajuns goală? întreb când realizez că aproape am ajuns acasă iar el probabil că va fi ocupat cu altele și nu îmi va mai satisface curiozitățile.
- S-ar putea să nu îți placă partea asta!mă atenționează, își trece o mână prin păr apoi continuă. Erai dispusă să te culci cu mine aseară, ne-am sărutat, m-ai sărutat, mai corect spus, am scăpat amândoi de haine, erai dispusă să mergi până la capăt dar te-am oprit! continuă în timp ce parchează mașina în fața casei. Te-aș fi făcut a mea Maya, dar erai prea beată și știam că azi nu îți vei mai aminti nimic, vreau să fi cu mine doar dacă și tu îți dorești asta, nu beată și împinsă de hormonii ce ți-o luaseră razna! spune privindu-mă în ochi.
- Mulțumesc! e tot ce reușesc să zic din cauza șocului. Ce naiba am făcut aseară? M-am purtat fix ca o femeie ușoară. Oh Doamne! spun cu voce tare, în timp ce îmi pun mâinile pe obrajii, ce, mai mult ca sigur, sunt mai roșii decât o tomată.
- Aseară numai la Dumnezeu nu te gândeai si nici atât de rușinată de ceea ce faci nu ai fost! adaugă el râzând în timp ce deschide portiera și iese.
- Alex, te rog, nu comenta cu nimeni ceea ce s-a întâmplat aseară! spun, în timp ce ies și eu din mașină.
- Nu o voi face, dar asta nu înseamnă că nu îmi ești datoare cu o plimbare pe culmile plăcerii! Tu ai atins apogeul aseară, eu nu!
- Am făcut ce?