Aleasa regelui cu colti

Capitolul 43

-Sigur nu vrei sa iesi? Ai degetele mai incretite ca batrana Moley, care a murit la 143 de ani! o intreba din capatul scarilor, ranjind.

-Nu, sunt foarte bine, mersi! O sa stau sa mai...meditez! Da, meditez! Sti si tu, chestii...

-Aha si nu o poti face si in camera ta? Haide, te duc, vezi ma si ofer!

-Multumesc pentru nemarginita ta grija, coltisor, dar ma descurc!

-Cred ca mai bine te astept...nici nu o sa ma simti!

-Stii ceva?! Iesi odata!

-O sa intru cand te astepti mai putin...!

-N-ai decat! pufni ea iritata, cand el disparu dupa ultima treapta.

-Izabella!

-Auch! Poti, te rog, sa nu-mi mai tipi in cap? Aud totusi!

-Nu conteaza! O lasi pe Azael la comanda trupului cateva minute?

-De ce?

-Conteaza?! E ea, nu eu!

-Bine...cred.

Asa ca mainile ei se desprinsera de margine si trupul ei se scufunda cu totul in apa clara si calda, inotand cu pricepere si fara a da semne de pierdere a oxigenului, spre fundul apei. Izabella privea din scaunul ei, transformat din cusca, cum roci incepeau sa se bifurce, iar corpul ei inota agil printre ele. Se strecura printr-o crapatura nu foarte larga si cand simti nisip fin pe talpi, fu transportata in corpul ei, iesind la suprafata ca o sageata.

Tusi mult pana isi recapata simturile si privi pestera.

-Azael! Azrael! zise ea surpinsa cand cele doua entitati iesira brusc dintr-o stanca ce semana cu o bucata de chihlimbar si lumina ca una de aur.

-Da, da, esti surpinsa. Putem incepe direct cu explicatiile?

-Buna, Izabella. ii spuse Azael.

-Sincer, cred ca prefer varianta ei.

Cea invesmantata in albul ei vesnic rasufla suparata.

-Aceasta pestera, e unul dintre putinele locuri in care tu ne poti vedea asa. Cum e amplasata pe taramul lor, nu vei mai avea acces atat de mult timp la ea.

-Atunci, pot macar sa vin macar in fiecare zi?

-Pfff! Ti-am zis eu tie ca a scapat-o doctorul in cap cand a scos-o din burta vanatoarei cat tu nu erai atenta? Ha?! Dar ori m-ai crezut? D...fereste! se opinti ea cu greu la ultimul cuvant, strangandu-si maxilarul si facandu-si sora sa zambeasca multumita.

-De ce, ma rog? intrebata fata revoltata.

-Pentru ca nu sti sa inoti? Pentru ca ar bate la ochi?

-Si am venit aici pentru...? intreba Izabella iritata, din cauza faptului ca nu prea intelegea lucrurile.

-Antrenamentele tale! raspunsera amandoua deodata, ceea ce ii dadu fetei fiori.

***

-Azrael, ti-ai dorit sa mor? Bravo, ai reusit! tipa ea, aruncandu-se pe pietrele ascutite, ce i se pareau foarte confortabile.

-Nu inteleg de ce te tot plangi! Te-ai descurcat...binisor.

-Izabella, asa cum ti-am povestit la inceput, in tine salasluiesc puteri uriase cu o importanta colosala. De asta esti obligata sa inveti sa le activezi si, mai important, sa le controlezi. Daca nu, vei ajunge sa te distrugi pe tine si pe cei din jur. Din cate a spus Azrael, ai facut progrese cu manipularea focului, caci eu nu pot aprecia acest element. Totusi, nu stiu daca sa ma sperie mai mult asta. Comportamentul tau poate deveni usor vulcanic si acum ca ti-ai activat elementul ce-l hraneste, s-ar putea ca, la furie, sa reactioneze focul din tine. Lasand acest punct pe plan secund, ma bucur ca ai reusit sa interactionezi cu apa atat de repede. Daca pentru foc e mania, pentru apa e calmitatea. Ai nevoie doar de un strop de calm pentru a reusi sa-ti activezi elementul. O ultima incercare: combina apa cu focul.