Aleasa regelui cu colti

Capitolul 13

 James pov*

Masina se indrepta spre limita dintre teritorii. Izabella se chinuia sa vada ceva prin geamurile negre. Puteam simti ca regreta, pe o parte, ca face asta. Stia la ce pericol se expune si totusi nu a lasat pe nimeni altcineva sa se duca in locul ei. Chiar daca nu ne cunoastea ne-a protejat. Ne-a protejat de mai bine de o data de cand ne-am intalnit. Regreta sa-si lase parintii in urma si pe Anna. Si cred ca si cu noi a legat ceva important, incat sa ne faca pe toti sa incercam sa o oprim sa se duca. Dar asta e, totusi, in avantajul nostru. In aceste trei luni poate afla detalii cruciale pentru noi, rasa umana. Consiliul Vanatorilor, adica parintii nostri, suspecteaza de ceva vreme ca regele ar pune la cale un razboi. Nu ca ar fi avut mare incredere in pactul facut la inceput, dar nu se asteptau la un razboi. La atacuri, dar sa ajunga sa vrea sa subjuge iar oameni...brr! Imi da fiori pe sira spinarii doar gandul ca o sa ajung in una din temtinele alea sleioase si ca o sa fiu la degetul lor mic!

O sa protejez rasa umana cu propria mea viata! O sa-mi protejez prietenii, parintii si sora! O sa o protejez pe Izabella! Asta am facut-o mereu, o sa o fac in continuare si o sa o fac mereu...chiar si dupa ce o sa afle cine sunt si ce legatura exista intre noi...

Iza pov*

Masinile vampirilor s-au oprit brusc si toti am tresarit. Se pare ca fiecare era pierdut in propriile ganduri. James si Anna se incordara foarte tare, semn ca erau pierduti de realitate.

Am coborat rapid pentru a-mi revendica locul de sofer. Chiar nu vroiam sa ma enerveze David iar si sa-i sperii pe restul. Poate ca e mai bine sa plec pentru un timp...suntem pe podul dintre asociati/colegi si prieteni, iar eu eram cat pe ce sa trec pe partea prieteniei, daca nu intervenea balul asta. Mi i-as fi dorit ca prieteni, dar eu...eu nu sunt ca ei. Eu sunt ciudata. Pot sa-i pun in pericol, atat din cauza numelui meu de familie cat si a ochilor mei si a temperamentului impulsiv. Ei par prietenii ideali, dar eu nu le pot oferi prietenia ce zace adanc in sufletul meu si asteapta sa faca noi ,,victime'', asa ca...

-Pornim in seara asta? zice David, intrerupandu-ma din mustrarea sau marturisirea adevarului mie insami.

Ingan un ,,Da...'' si masina se urneste din loc. Acum rolurile s-au inversat, baietii fiind pe bancheta din spate. Linistea ne inmormanta inca o data. Am pufait zgomotos si m-am concentrat doar la soseaua din fata mea.

Eu si Anna am coborat si ne-am urat noapte buna. Ceilalti plecasera cu masinile cu (,) care venisera.

Am urcat spre camera mea. Stiam ca mama si tata abea acum se culca si ei, odata ce m-au auzit intrand in casa.

Camera ma intampina cu bratele deschise. Patul de o persoana ma ademea siret. Inca imi mai aduc aminte cum m-am certat cu mama si tata cand mi-au decorat camera. Ei facusera eforturi sa imi cumpere mobila de calitate buna, multa, frumoasa si cu gust. Sa am o camera de printesa. Dar m-am impotrivit. Nu-mi doream sa cheltuie multi bani, cum am mai spus nu suntem de vita nobila, ci oameni obisnuiti...aproape obisnuiti..... Pana la urma am ales o cale de mijloc...nimic extravagant, dar stilat. Imi place camera asta, dar cateodata ma gandeam sa varuiesc peretii in negru sau albastru inchis. Mai am si eu momentele mele...

Mi-am dat rochia jos si m-am arunca in pat doar in lenjerie. Vreau sa simt fiecare secunda ce mi-a mai ramas. Sa-mi intiparesc mai bine mirosul asternuturilor si a visurilor nastrusnice create aici....

O mana blanda ma scutura usor, ia un glas de inger imi soptea numele. Vroiam sa stau si sa ascult vocea ei pentru eternitate. Desi o cunosc prea bine, niciodata nu o sa-mi fie de ajuns sa rad cu ea, sa ma ajute sa-mi aleg hainele, sa ne amintim de trecut si sa alegem un viitor instabil.