Aleasa regelui cu colti

Capitolul 38

Voci...multe voci. Si figuri...toate in ceata. Izabella se foia in pat, incercand sa deschida ochii. De ce nu pot? De ce e atat de multa lume?

Nu-si simtea corpul, dar o durere insuportabila ii zvacnea din cap, traversadu-i tot corpul si amortindu-i orice muschi. Era zarva sau doar i se parea? Socurile ce-i inmuiau muschii o faceau sa icneasca, dar incerca sa se foloseasca de asta. La un impuls, se ridica in coate dintr-o miscare, parandu-i-se ca aude cum i se rup ligamentele. 

Imaginea nu mai era atat de incetosata. Doua servitoare stateau in jurul patului, nici una observand-o inca. Regele statea tolanit pe un fotoliu, in timp ce Gwendolin il ocupa pe celalalt. Auzi si vocea lui Judy de undeva, dar nu reusi sa o vada caci icni din cauza durerii necunoscute, toti intreptandu-si privirea spre ea. Servitoarele venira repede si o sprijira, punandu-i cateva perne in spate. Gwendolin si Judy se apropiara, imbracate doar in halate sub care, probabil, inca aveau pijamalele.

-Cum te simti? Doamne, ce intrebari tampite mai pun si eu! Normal ca nu te simti bine! Dar, eu, Mask...lasa! se dadu batuta Judy.

In timp ce si printesa elf se aseza langa ea, Izabella incerca sa-si gaseasca puterea de a vorbi.

-Mask, ce ai patit? Ne-ai speriat! incepu ea cu vocea sa suava.

-Ce-i cu toata lumea aici? vorbi Mask pe un ton rece si gutural, facand pe una din servitoare sa se sperie.

-In toiul noptii, Christian a chemat servitoarele. Aveai convulsii, corpul tau nu reactiona deloc bine. Erai transpirata toata si dupa ce femeile au incercat sa te racoreasca cu carpe ude, ai inceput sa sangerezi. Christian s-a speriat si m-a chemat pe mine, iar Judy a aflat tot de la el. Nu-ti fa griji, doar noi stim.

Izabella o lasa sa vorbeasca. Stia ca e din cauza puterii, dar nu se astepta sa fie atat de rau. Isi muta privirea obosita spre o servitoare care o privea cu mila.

-Adu-mi o oglinda! marai la ea, facand-o sa execute rapid.

Se privi in oglinda tinuta de ea si se sperie. Fata ii era atat de alba, incat ziceai ca e cu adevarat moarta. Buzele ii erau vinetii si uscate si pungi negre se aflau sub ochi.

-Am sangerat? incu iar cu voce scazuta.

-Da. afirma Judy. Din nas, urechi, incheieturi si gat. Inteleg din nas, dar celelalte? bombani ea in continuare. Gwendolin a facut ceva de a oprit-o, dar i-au trebuit doua ore, in care ai pierdut destul de mult sange.

Medita la ceea ce spunea prietena ei.

-Ma auzi? Ai spus ca doar o sa dorm franta, nu ca o sa-mi pierd sangele si ca o sa ajung atat de rau! Heiii!

-Te aud, nu mai tipa. vorbi incet vocea din ea. Si eu sunt afectata, nu numai tu. Se pare ca a fost prea mult din puterea mea pentru corpul tau bun de nimic! Vraja proastei aleia n-a facut altceva decat sa o blocheze pe sora-mea sa te ajute cu vindecarea. Trebuie sa-i rupi sigiliul.

-Mai pe intelesul meu? Nu mai rezist mult...

-Sange de om sau animal pentru mine si ceva pe sor-mea. Asta ii va rupe vraja si te salveaza de la moarte.

-Sunt pe moarte?!

-Momentan nu. Sigiliul ei te tine la limita, dar tot el te face sa treci dincolo.

-E bine miere? Asa mai indulceste ala...

-Sa zicem ca merge...Grabes....si nu se mai auzi nimic.

Izabella cazu in interiorul pernelor si mai epuizata.  Simtea gustul dulce al somnului cum o invita sa-l guste, dar vocile din jur o trezira.

-Sa iasa toata lumea! zise ea cu voce joasa, incat daca cei aflati acolo nu ar fi avut auzul super fin, nu ar fi auzit-o. Mai putin tu. arata spre o servitoare.