Aleasa regelui cu colti

Pana data viitoare...

Nu o sa spun "Astept sa aruncati cu rosii in mine" pentru ca ar fi prea de prost gust. Dar ma simt. Poate chiar prea mult.

Nu ca ar interesa pe cineva, dar in viata mea a avut loc o schimbare care mi-a cam zguduit temeliile si tot incerc sa revin pe linia de plutire. De aici si povestea epilogului care trebuia sa apara pe aceasta platforma de aproximativ doua luni.

N-am fost, totusi, chiar atat de nepasatoare. Am tot scris la acel asa-numit epilog. Sa fi tot fost peste 3000 de cuvinte. Aseara am deschis hotarata Wattpad-ul sa-l termin si sa-l public cu scuzele aferente.

Cativa dintre voi stiau deja ca dupa publicarea lui o sa urmeze o nota cu ceva explicatii.

Apoi m-a sagetat un gand: "Cum pot eu sa scriu sfarsitul a ceva ce nici macar nu a inceput?". Asa ca l-am sters, plina de repulsie fata de propria persoana.

Stiu cat de prost calitativa este cartea! Si, va rog, aici sa nu ma contraziceti. De pe aici de undeva incepe ceea ce voiam sa mentionez in acea nota de final pomenita mai sus.

Am primit laude peste laude pentru cel mai prost lucru pe care l-am realizat in viata mea. Sau, in fine, unul din ele. Sa presupunem ca lasam pentru un minut la o parte greselile gramaticale. Totusi, au fost atatea parti in care momentele pur si simplu nu se legau!

O cititoare mi-a lasat zilele trecute un comentariu la blestemul Khaterinei. "Asta nu are nici un sens..." sau ceva asemanator. Si avea atata dreptate ca nu am avut nici macar taria de caracter sa-i raspund! Ce sa mai pot spune? Imi pare rau suna atat de jalnic in acest moment...

Cativa cititori au observat si ca au ramas anumite "chestii" nerezolvate. De unde sa stiu eu, unii poate nici nu le-au sesizat, asa ca nu le mai si spun pe nume. Cand am ajuns la ultimele capitole, am hotarat ca elucidarea lor era prea brusca asa ca le-am lasat pierdute in amintiri.

Poate par prea rautacioasa sau...nu stiu. Dar mi-ar fi placut sa-mi trimita cineva un mesaj si sa-mi zica "Mai scriitoare de duzina ce esti tu, vezi ca ai inceput sa vorbesti despre unchiul Izabellei si ai uitat sa mai dezlegi misterul lui sau celelalte ramase!".

Nu vreau sa fiu rea, dar eu am tot primit mesaje cu "Cand postezi?" si "Cand o sa afle Christian ca Izabella e aleasa lui?" sau "Cand ii faci sa fie impreuna?". Serios, nu-i bine!

Nu vreau sa se inteleaga, de asemenea, ca as da vina pe voi. Doamne fereste! Si mie imi salta inima de bucurie cand va citeam comentariile, dar daca autorul greseste, pararea mea e ca cititorul e in stare sa-i dea o palma si sa-l trezeasca. M-a intristat faptul ca eu am dormit mai ceva ca Aurora si ca nici unul din voi nu a vrut sa ma ia la trei pazeste.

Doamne, cand ma gandesc la primele capitole, in deosebi, ma ia o durere de cap cum am simtit numai pe la ora de informatica ori pe la matematica!

Asa ca m-am tot gandit si razgandit in privinta pastrari cartii active pe site. Nu, stati sa o iau de la un alt capat.

Am de gand sa ma reapuc de carte. Nu doar sa  editez. O sa o iau complet de la capat. Cu un alt nume nu atat de lung , cu o amplasare mult mai buna in firul narativ, cu personaje mult mai complexe, fara exagerarile si sper ca si cu voi alaturi. Poate ca pe Izabella nu o va mai chema Roseman, poate ca nu va mai fi nici un blestem, poate ca Anna sau James nu vor mai fi nici ei aceeasi. Adica, totul va suferi o schimbare. O sa vedem cat de importanta la timpul potrivit.

Totusi, voi lasa cartea activa. Sincer, sper sa o citeasca cat mai multi pentru ca atunci cand va aparea noua varianta, sa facem impreuna o comparatie. Va spun de pe acum mecanismul de functionare: o sa scriu in ciorne cat de mult, sper ca toata cartea. Apoi o sa postez un anunt in fluxul meu cu ceva de genul "Maine, fosta Aleasa regelui cu colti, actuala cutarica debuteaza cu primul capitol." Si o sa pun capitolele la un interval de cam doua zile.

Sa nu va asteptati sa se intample prea curand. Uitati de mine! Poate-poate!- la vara o sa ne auzim iarasi. Dar pana atunci se pot intampla atat de multe...

Si mai e un lucru care m-a dezamagit. Faptul ca-mi este pusa la indoiala originalitatea firului narativ principal. Da, am greseli gramaticale cat pentru tot poporul, dar nu poate nimeni sa ma acuze de plagiat! Nu permit! Un autor care se respecta, niciodata nu va indrazi macar sa gandeasca ceva ce un altul deja a scris.  Apreciez foarte mult o scriitoare de pe acest site si va invit cu placere sa-i cititi una din cartile mele preferate intitulata Trandafirul Stacojiu. Sper sa nu se supere din pricina micii mele reclame si ca nici nu-mi este interzis acest lucru. In fine, in capitolele in care cei doi protagonisti au fost azvarliti in alt secol eram in mare pana de nume de epoca asa ca am hotarat sa utilizez unul de la Anna. Sa va si spun care? Marygold, daca o mai tineti minte pe acea slujnica care nici nu a intrat vreodata intr-un cadru principal si care nu avea nici macar un miligram legatura cu personajul din cartea mai sus mentionata. Ma bucur ca autoarea a fost intelegatoare si ca nu a dat curs unui lucru banal. Gresesc, cumva? Este preluarea unui nume plagiat? Pai asta inseamna ca m-as imbogati daca ar fi sa dau in judecata toti oamenii care-mi poarta numele! De aceea atunci am tacut, tinand minte sa mentionez acum. Sunt dezamagita de acea cititoare si din limita bunului simt nu o sa-i dau numele.

Am pornit atat de determinata sa scriu aceasta nota, incat habar nu am daca am spus tot ceea ce aveam de spus. In cel mai rau caz, o sa fac o actualizare.

Chiar ma simt sleita de puteri, asa ca ma opresc aici. Va rog, daca aveti nelamuriri si intrebari o sa va raspund tuturor. In comentarii sau pe privat, indiferent. Mai putin celor care inca ma lauda. Nu va suparati pe mine, dar nu o sa va raspund. Imi e prea jena sa o fac, pentru ca vad acum ce am lasat in urma.

Nu ramaneti in ceata daca am uitat eu sa specific ceva.

 Va multumesc enorm pentru sprijinul oferit si sper ca o sa fiti alaturi de mine si la a doua provocare. Daca nu, imi pare rau ca nu m-am putut stradui mai bine din prima.

 

Pe data viitoare!

 

L.