Aleasa regelui cu colti

Capitolul 39

-Spune-mi!

-Nu! Da-mi drumul!

-Spune-mi!

-Nu!

-Daca nu-mi spui, o sa regreti!

-Te rog, nu mai pot!

-Ma rogi? Nu-i de ajuns, Roseman! Varsa tot!

-Nu...iti...spun! Fi atent la drum!

-Are pilot automat, asa ca o pot continua asa pana acasa. E decizia ta!

-Daca nu-mi dai drumul, jur ca o sa-ti torn verbina in tot ceea ce bei! zise ea rasufland greu.

-Poti incerca, draguta, dar o imunitate extraordinara!

Un claxon il facu pe Christian sa-si mute atentia pe sosea. Matt conducea in dreapta lui si ii zambea smechereste, calcand cate putin acceleratia. El pufni si isi lua mainile de pe Izabella si asa rosie toata.

-Ai nororc Roseman ca nu pot rezista tentatiei de al face una cu soseaua pe Matt la o cursa!

Asa ca calca acceleratia pana la fund, fiind bara la bara cu Alpha-ul, depasindu-l dupa un kilometru parcurs nefiresc de rapid.

-Banuiesc ca Judy nu e asa amatoare de viteza de s-a dat batut asa de usor...murmura el vesel, apoi isi intoarse privirea spre fata acum furioasa a Izabellei. Ti-e bine acolo? o intreba cu ranjetul pe buze.

-Da, extraordinar! Asa de bine, incat o sa am grija sa-ti i-au o suma frumusica de bani din cont incat sa-mi repar masina!

-Asta daca o sa te mai ridici de acolo! zise el si incepu sa rada.

Izabella ramase imbufnata in scaun, rememorand tot ceea ce s-a intamplat de cand  a plecat de la castel. A fost atat de obosita, incat a adormit in scaun inainte de iesi de pe taramul elfilor si nu a aobservat faptul ca ceva era in neregula. Abea o ora mai tarziu cand s-a trezit si a incercat sa-si i-a ruxacul de pe bancheta din spate, a observat ca nu se poate misca. Christian parea foarte calm si concentrat la volan, nebagand-o in seama. De la atata foiala a auzit un sunet de rupere, in cele din urma observand lichidul purpuriu ce-l avea pe maini si sub fund.

-Ce naiba mi-ai facut?! tipa ea la el, in timp ce incerca din rasputeri sa se elibereze.

-Viata un cosmar. raspunse el calm, privind-o cu atata sinceritate, incat Izabella se infiora.

-Reformulez atunci. Ce e asta? zise de data asta nemaizbatandu-se.

-A, aia? Hmm, e o denumire prea complicata pentru capusorul tau micut. Considera-l un fel de super lipici ce nu poate fi dezlipit.

Respira si inspira de trei ori, numara pana la 360 in gand si fredona in cap una dintre melodiile ce o linisteau.

-Dar...zise el dupa un timp, o sa il dau jos daca imi spui ce treaba ai avut cu Gwendolin.

-Ha! pufni ea in ras. Maretul rege al vampirilor nu ruseste sa afle un mic secret de la un prieten? Pa-te-tic! Se vede de ce regatul asta e asa! zise ea cu ura, rotind ochii si aratand cu ei prin parbriz spre campiile vestede ce trebuiau sa fie deja verzui, spre copacii fara viata si spre cerul mohorat, ce trebuia sa fie de mult mangaiat de soare.

-Atunci o sa ramai lipita acolo mult si bine! zise el artagos, ochii colorandu-i-se. Sau...zise el cu un ton pe care fata l-a luat de rau, apasand un buton, as putea sa fac asta!

Isi lua mainile de pe volan, facand-o pe Izabella sa tresara, ca mai apoi sa nu se poata opri din ras, din cauza ca, misterul celor vii, dusmanul ei se apleca peste frana de mana si...o gadila! Slabiciunea vanatoarei...gadilatul!