Aleasa regelui cu colti

Capitolul 55

-Nu te mai chinui! Nu vezi ca tot incerci de o ora si ca nu se intampla nimic?!

Nu putea iesi din camera lui. Nu putea iesi nici macar pe balcon. Era prinsa in acei patru pereti cu el. Pentru o perioada nedeterminata.

-Deja ma ametesti! Poti sa stai naibii jos?!

Fara sa vrea, se aseza imediat pe pat, framantandu-si mainile in poala. Avea sa devina foarte grav daca aveau sa stea prea mult timp inchisi aici, caci Christian avea sa-si piarda controlul si sa sara pe ea, izvorul de sange cald. Si avea sa se termina rau pentru ea...avea sa fie omorata sau avea sa-l omoare. De fapt, acum avea ocazia...putea sa plece neobservata.

Christian ii surpinse cu coada ochiului privirea salbatica. Nici lui nu ii convenea situatia si nu stia ce se intampla. Problema cea mai mare era ca nici el nu putea iesi si nici nu putea contacta pe altcineva, mintal sau prin telefon.

Amandoi ramasese impietriti mult timp in aceiasi pozitie, fara sa se miste un deget, in completa liniste.

Christian capitula primul, incomodat de camasa si sacou, pe care nu le lepadase.

-Vrei sa-ti imprumut si tie ceva? o intreba, in timp ce capul lui era afundat in sifonier.

-Cred ca imi e bine asa...

-Uite, eu ma duc sa fac un dus, iar tu ai mana libera sa iti alegi ceva mai confortabil.

Cand el intra in baie, chiar se dusese glont la dulap. Clara ii spusese ca rochia nu era croita sa o poti suporta mai mult de cateva ore pe tine, datorita magiei de zana ce o facea sa para atat de stralucitoare, totusi o tragea in jos, iar de o ora simtea cum o mananca pielea. Scoase un tricou si o pereche de pantaloni scurti, ce ii veneau, dupa cum ii masurase din ochi, pana la genunchi. Zari o bluza de training ce statea sa cada de pe umeras si o lua si pe aceea.

Intra ca o vijelie imediat ce Christian iesi, trantind usa in urma. O auzi din baie cum icnea intruna si cum ofta frustata, timp de zece minute. Incerca sa-si mascheze zambetul cand ea iesi din baie cu rochia inca pe ea.

-Daca nu te deranjeaza, crezi ca ai putea sa ma ajuti cu blestematele astea de fire?!

-Ce fire?

Se ridica din pat, in timp ce ea se intoarse pufaind, indicand cat putu cu mana spre spatele gol.

-Nu vad nimic.

-Sunt doua fire transparente de care mi-a spus Clara ca sustin rochia de spate. Nu le-am putut gasi si nici n-as fi putut sa te dezleg...

Cand degetele lui incepura sa se plimbe brusc pe spatele ei, isi indrepta spatele violent, facandu-l sa se opreasca o secunda. Se injura in gand pentru ca inima incepu sa-i bata mai repede cat el isi plimba degetele pe spatele ei dezgolit.

-Aha, le-am gasit!

Le desprinse fulgerator de repede, incat Izabella abia apuca sa-si prinsa umerii in maini, pentru ca rochia sa nu-i cada de pe trup. Mormai un multumesc fugar si reveni in camera jumatate de ora mai tarziu. Parul era inca prins in agrafa, in timp ce bijuteriile se odihneau pe tablita de la oglinda si rochia pe un fotoliu. Christian parea adormit in pozitia lui, in timp ce televizorul mergea in van.

Daca ar fi avut canapea, ar fi dormit pe ea, dar cum nu dispunea de asa ceva, se baga in pat, murmurand ceva frustata. Atipi pe un coltisor de pat, cat mai departe de el.

Avusese un vis ciudat. Era spiritul ala care radea de ea. Ii spusese mai multe, dar ea nu intelegea nimic. Dar nu plasmuirea ei nocturna o trezi, ci bratul greu ce se sprijinea de pantecele ei.

Era un site pe care il adora cand era in perioada adolescentei, impanzit de carti virtuale. Si citise de atatea ori intamplari asemanatoare cu aceasta, iar acum i se intampla ei.