Aleasa regelui cu colti

Capitolul 61

Anna fu sunata de mama ei ce o anunta ca intrunirea se putea desfasura in orice moment, Consiliul fiind ajuns deja la casa familiei Roseman. Nici ea nu-si mai amintea ce-i indrugase, doar ca sa inchida mai repede.

Se aflau de mai bine de cateva ore in padurea de la marginea orasului. Cand coborara din masina, Izabella se tranti pe jos, corpul tremurandu-i, dar ea zambind necontenit. Anna hotari sa ramana cat mai spate cand ii vazu ochii rosii si venele negre pulsand tot mai tare. Un fulger aparu de nicaieri si trosni langa corpul fetei, facand-o pe Anna sa tipe. Copacii langa care mostenitoarea lui Roseman se afla luara brusc foc. Astepta in liniste, cautand-o mereu din privi, dar aproape ca lesina cand vazu acea fiinta iesind din foc, mergand deasupra solului, din spate iesindu-i o pereche de aripi negre, cu varfuri albe.

Izabella se lasa usor spre ea, prinzandu-i umarul pentru a se sustine.

-Sangerezi...zise Anna inca fascinata, dar si ingrozita de sangele ce parea ca izvoraste din spate.

-Asta se intampla daca nu le scot mai des...dar mai bine mai tarziu decat niciodata.

-Sincer, chiar credeam ca blufezi!

-Crezi ca as glumi cu chestii asa serioase?

-N-am zis asta. Si ...chiar poti deveni invizibila?

-Puteam...zise ea, inchizand ochii.

Un minut ii lua sa se dematerializeze din ochii Annei, ca mai apoi sa revina.

-Se pare ca primit inapoi pachetul complet!

Aripile incepeau sa se retraga, iar Izabella ofta obosita. Inainte se obisnuise cu durerea cand aripile ii ieseau sau intrau in corp, dar trecand atat de mult timp, i se parea infernala.

-Ai convocat Consiliul. Toti asteapta la tine.

-Suna si vezi sa fie prezenti si restul. James, Alice...Imi revin pana atunci.

Anna ii acorda timpul necesar refacerii, apoi urca ea la volan.

-O sa trebuiasca sa trecem pe la mine sa-ti dau de imbracat. Asa iti rupe mereu hainele?

-Da, daca le am pe mine. De obicei ma dezbracam inainte.

-Stii, puteai sa-mi spui si mie.....

-Anna, nu stiam nici eu totul. Eram bulversata, iar in capul meu era un vartej continuu.Aveam de gand sa-ti spun ceea ce stiam pana la acel moment, dar apoi tu ai fost rapita si...mda, asa am ajuns aici.

Cand ajunsera in fata casei, Anna parca masina langa toti bolizii negrii aflati deja acolo. Intrara rapid in casa, Izabella alegand rapid din dulapul prietenei ei  un tricou si o pereche de blugi, apoi isi lua geaca de piele pe care o avea in masina si-si puse ochelarii pe nas.

-Nu o sa renunti la negru? o intreba Anna cand intrara in casa familiei Roseman.

-A cam devenit ceva normal, nu o fac intentionat.

Coborara in catacombe, Izabella realizand cu placere ca nu uitase drumul. Usa era crapata si mai multe voci se auzeau, semn ca toata lumea se afla deja acolo. Anna intra prima, iar Izabella reusi sa-si vada mama asezata pe canapea cu restul femeilor langa ea. Privea in gol si arata ca o stafie.

-Anna...spuse Michael intorcandu-se cu rapiditate cu o intrebare muta pe buze, dar fiica lui intra in urmatorul moment.

Isi scoase ochelarii cateva secunde, pentru a fi sigura ca nimeni nu-i contesta prezenta. Nu se asteptase la altceva decat la fete surprinse, dar acum ca harul ii revenise, se enerva la fel de repede ca inainte, iar privirile lor deja agasante nu o ajutau deloc.