Aleasa regelui cu colti

Capitolul 45

-Dar sunteti Soborul vrajitoarelor! Cele mai puternice!

Pe Izabella o trezi cu greu Christian cand ritualul lua sfarsit si somnul ii fu inlocuit cu indignare cand afla ca nu o puteau gasi.

-Am facut tot ce ne-a stat in putinta. Mostenitoarea lui Balker se afla, probabil, intr-un loc acoperit cu urzici. Singurele ce ne impiedica vraja de gasire.

Linistea deveni, de la un punct, ciudata. Christian privea intr-un punct fix, Izabella avea ochii inchisi iar Soborul ii privea nemiscat.

-Ce facem? il intreba ea la un moment dat, lasand un oftat adanc sa ii paraseasca pieptul.

Nu stia cat ramase in tacere, dar cert e ca nu se gandise la o alta solutie. Nu-si putea folosi puterile. Nimeni nu putea afla de ele. Poate ca el avea un plan. Si trebuia sa-si calce pe mandrie pentru Anna. Asa ca doar se incuraja.

-Ai vostri au aflat ceva?

-Ah...o sa sun pe cineva sa aflu.

Christian incuviinta si se ridica, facandu-i semn sa-l urmeze.

-Multumim pentru efortul depus, dar daca credeti ca nu ne mai puteti fi de folos in alt fel, noi o sa ne retragem.

Coborara scarile si trecura printre ele, dupa care el o apuca de mana si ajunsera imediat in biroul lor. Vanatoarea isi scoase telefonul si apela numarul lui James.

-Alo? se auzi de la celalalt capat al liniei.

-James, eu sunt. Ati aflat ceva?

-Crede-ma, treburile s-au inrautatit si aici. Dupa ce ai plecat, tatal tau a spus niste lucruri...

-Nu vreau sa stiu. Sari peste.

-In fine, ne-a cam dat afara. Dar Alice a gasit o crapatura langa usa si a aruncat un microfon cuplat la un altul in incapere. Nici ei nu sunt siguri ce sa faca. Au spus ca o sa vorbeasca cu bunica ta daca Soborul a avut succes. Doamna Balker parea ca are o criza de isterie. Nimeni nu vrea sa plece de nebun sa caute. Nu avem nici macar un inceput! La tine?

-Soborul nu a aflat nimic! Ceva cu niste urzici. James trebuie sa o gasim inainte sa se scurga cele trei zile...

-Stiu. Trebuie sa plec. Momentan stam in sufrageria voastra si se aud pasi venind. Cred ca au terminat. Te sun imediat ce aflu ceva!

-Bine.

-Deci...nimic!

-Ce sunt alea trei zile?

-Timpul de care aia nu se pot atinge de sangele Annei. Are verbina in el. Vrajitoarele au picat de pe lista. Altceva?

-Am trimis deja cateva trupe, dar e greu atata timp cat nu stii ce sa le spui sa caute.

-Daca am cere ajutorul varcolacilor? intreba ea cu speranta, oprindu-se din invarteala sa continua.

-Varcolacii nu sunt ca si cainii de vanatoare. E adevarat, se pot gasi intre ei si pot detecta un dusman, dar nu le poti da sa miroasa hainele ei si sa ii pui sa o gaseasca. Inafara faptului ca nu ar merge, i-ai mai si ofensa.

Incepu iar sa se roteasca.

-Dar zanele?

-Ce treaba sa aiba zanele? Ele doar fac lucruri sa arate mirific...

Il conciedie cu un semn din mana, in timp ce isi rodea unghiile. Era neputincioasa. Anna avea sa moara daca nu gaseau o solutie.

-Elfii?